Abaddon

Abaddon

Motto – Vă-ncoronați unii pe alții și eu râs

 

Abaddon, Abaddon,

Câine vesel și poltron,

Îngropat și dezgropat,

Phoenix, un model ratat,

Îngerul adâncului,

Cum e zarea vântului,

Mâine, poate om muri,

mâine , poate om iubi,

genele, sprincenele,

sânurile, grelele,

unii spun că sunt om bun,

alții, că-s canalie,

revoluțiile-s pe drum,

trăim într-o falie,

ah, limpiditatea mea,

Abaddon, ce zici de ea?

Soare nins de lacrimi reci,

Un liturgic somn de veci,

Abaddon, Abaddon,

Câine vesel și poltron.

******************************

 

 

 

Aud clipocitul mediocrității,

Aurea mediocritas, aiurea,

Bălți, nuferi ofiliți de complimente

și vomismente,  colțunași, prăjiturele,

puah, eulalie, eufonie, eufemism,

cine citește, un ochi mort de pește,

puneți toate poeme într-o roabă,

le duceți cu grijă la groapa orașului,

știu  ce să facă ei cu ele.  Dans în extaz

violet, dram de suflet, un dram  ori la kilogram.

Voiam o nocturnă de Chopin,

O Sonată a Lunii, o simfonie,

Ce aud, un scâncet de șoarece.

Totul este clasat, se merge în coloană,

Mediocritatea iubește clasamentele.

Unu, doi, trei, patru, îmi vine să latru,

Ca la cimitir, alei numerotate, drumuri mediane,

Laude monotone, lirice oenone,

Albe, ovale, chimvale, o, turmă sublimă,

Savantă și unanimă. Clară ca ziua, care tumult?

Este prea mult. Este deloc, diplodoc.

Palid, anemic, endemic, molipsitoare sterilitate,

Cară-te, mă, karate.

A-nceput din noi să cadă

Elegia-n acoladă

Dintr-o ladă unde

A murit Kunigunde.

Nedreaptă genune, nedreaptă.

 

BORIS MARIAN