Preclasice
1.
O turmă
inumană prin timp mergea încet,
Sălbaticele coame,
ca flamuri în deșert,
Cerșea lumină
turma, copte-n glod lovind,
s-a prăbușit
asupra fulgerător bolid.
S-au ridicat
strămoșii, a fost întâia zi,
Cum farul
într-o noapte din valuri s-ar ivi,
Apoi un
altul, sute , milioane, eu credeam
Că omenirea
poartă lumina ca pe-un hram.
De-aceea mi
se pare ciudat să văd, s-aud
Un bocănit
de ură din glod și din străfund.
2.
Voi , ce
turnați în slove
Frumoase simțăminte,
Nu vă uitați
în urmă,
Ci mergeți
înainte.
Cuvintele
trădează,
Se pot citi
oricum,
din stânga
și din dreapta,
se năruie în
scrum.
Nu încercați
a crede
Că deveniți
stăpâni
Misterelor ce scapă
Ca șerpii
printre mâini.
Cuvintele-s
ca norii,
ca stelele căzând
în miezul
verii calde,
redevenind
pământ.
Niciunul
nu-i maestru,
Iar fala
n-are loc,
Voi scrieți
înainte,
Cum arde
jertfa-n foc.
BORIS M. MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu