Clipa

 

 

Se apropie clipa , când nu mai avem a ne spune nimic?  Așa se pare. Nimic nu este mai fragil decât  un sentiment omenesc. Când toți au dreptate, dragostea piere. Ea este pasărea furtunii, cade prima, la primul fulger. Spre a reapare după, pe un cer strălucind ca neonul într-o morgă, dar nimeni nu mai trăiește, sufletele s-au risipit, cârmaciul își doarme somnul de veci pe o cârmâ sfărâmată. Sunt aproape convins că ai un diavol, nu știi ce să faci cu el. Iti spun  eu, dacă nu-ți place lasă-l, dacă îți place mult ia-l. Nu fă compromisuri. Îți vorbește un cuirasat de război, în probleme de viață și furtuni.  Aici ne despărțim. Despre tine nu voi afla nimic niciodată. Ești o taină pentru mileniile următoare. Poate un astronaut va citi jurnalul tău scris în creier, ca pe  un CD argintiu. Voi fi eu acela, poate, reîncarnat. Am dormit nițel și mi-a trecut starea de drogat. . Eu nu părăsesc mental pe nimeni. Drumurile vieții sunt ca traseele văzute din satelit, se apropie, de depărtează, dar tot pe pământ .

PS.Stăm, iubito, foarte aproape,

Ne privim în ochi, vedem

Intr-un clar  rece, de ape

Ce vom fi și ce suntem.

Fericiți poate că suntem,

Astfel noi nu vom mai fi,

Mă întrebi, clipind din pleoape,

„Tu de unde poți să știi?”

Știu, iubito, am o vârstă

Cam de șapte mii de ani,

De iubirea noastră, frustă

Scrie-n oricare roman,

Tragedii cu Juliette

Sau cu Dalila, Samson,

Dar iubita nu mă crede,

Și îmi spune – „ Nu ești om”.

 

                               Boris Marian