dominique iordach
Mesaje și amenințări
Mult l-am iubit, eu, Vasile, pe Tache Stancagri. Nu știu de unde avea acest nume.
Îmi era drag. A apărut Albă ca Zăpada, ne-a stricat ploile. Apoi domnișoara Cuțit din Opera de trei parale a mai pus gaz pe foc, de s-a încins Tache peste poate. A trimis gealații și mi-a scos
toți dinții. De atunci nu mai pot face RMN, că am metal în gură. Ba m-a numit
în public ațâțâtor la război, ceea ce în vremuri de pace este foarte periculos.
Mie îmi plăcea doar o parte din cuvântul ațâțâtor, dar el, musai voia numai cuvântul întreg. Mi-a dat în cap
cu Carta Drepturilor Omului și m-a trimis pe gratis la Haga. Frumos oraș. Am
stat închis circa două luni, nu am văzut nimic. Am scris. Ce? O să vedeți. Afară
erau două grade. Înainte erau gradații. Eu băteau doi infractori. Era două noaptea. Ce căutam eu între doi
infractori? Pe două cărări ajungeam la două sfere. Două crispări de inimă în plin infarct. Două by-passuri. Orice
simbol are două linii. Numai cercul are una. Eram pe nicăieri, ca infinitul. Un
singur pescar poate prinde doi pești. Așa scria pe două panouri. Unul dintre
pescari era chiar Domnul. Credința este una, ca și moartea. Dar nu este sigur.
De ce avem două buze? Două mâini? Femeile au doi sâni? Iubirea este una. Soseam înecați ca frații. Noi, Tache și Vasile. Zorile ne prindeau în
chingi, fără două gânduri identice. Aripile erau din scânduri. Calul se curăță
cu o perie. Vaporul înaintează cu două viteze. O pată de sânge este suficvientă
pentru o anchetă. Uneori se fac două. Și plopii sunt doi. Cu soț. Asta în
secolul nostru, impar. Umerii – doi, dorm. Mă ridic dintr-un singur somn. Dar tu,
Tache ești unul sau doi? Vor fi două
dimineți în aceeași zi. Atunci Tache se va îmbrățișa cu Vasile și îi va spune –
iartă-mă. Și va fi ziua a doua. Așa este în Scriptură.
Îmi era drag. A apărut Albă ca Zăpada, ne-a stricat ploile. Apoi domnișoara Cuțit din Opera de trei parale a mai pus gaz pe foc, de s-a încins Tache peste poate. A trimis gealații și mi-a scos
toți dinții. De atunci nu mai pot face RMN, că am metal în gură. Ba m-a numit
în public ațâțâtor la război, ceea ce în vremuri de pace este foarte periculos.
Mie îmi plăcea doar o parte din cuvântul ațâțâtor, dar el, musai voia numai cuvântul întreg. Mi-a dat în cap
cu Carta Drepturilor Omului și m-a trimis pe gratis la Haga. Frumos oraș. Am
stat închis circa două luni, nu am văzut nimic. Am scris. Ce? O să vedeți. Afară
erau două grade. Înainte erau gradații. Eu băteau doi infractori. Era două noaptea. Ce căutam eu între doi
infractori? Pe două cărări ajungeam la două sfere. Două crispări de inimă în plin infarct. Două by-passuri. Orice
simbol are două linii. Numai cercul are una. Eram pe nicăieri, ca infinitul. Un
singur pescar poate prinde doi pești. Așa scria pe două panouri. Unul dintre
pescari era chiar Domnul. Credința este una, ca și moartea. Dar nu este sigur.
De ce avem două buze? Două mâini? Femeile au doi sâni? Iubirea este una. Soseam înecați ca frații. Noi, Tache și Vasile. Zorile ne prindeau în
chingi, fără două gânduri identice. Aripile erau din scânduri. Calul se curăță
cu o perie. Vaporul înaintează cu două viteze. O pată de sânge este suficvientă
pentru o anchetă. Uneori se fac două. Și plopii sunt doi. Cu soț. Asta în
secolul nostru, impar. Umerii – doi, dorm. Mă ridic dintr-un singur somn. Dar tu,
Tache ești unul sau doi? Vor fi două
dimineți în aceeași zi. Atunci Tache se va îmbrățișa cu Vasile și îi va spune –
iartă-mă. Și va fi ziua a doua. Așa este în Scriptură.
BORIS MARIAN
e: dimineți de zurbagie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu