Cavalerii de fier tac mărunt,

Au inima de carborund,

Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,

Bieți cavaleri cu inimi fruste,

Cum să dăm vremea înapoi?

Zidul e-nalt, cazi în noroi.

Rămâne gingaș trupul de floare,

Cavalerii  ce mor atinși de ninsoare.

*********************************

  

Eu sunt acidul, tu ești o bază,

eu caut un astru, tu ești o rază,

ne completăm, raiul și iadul,

exagerăm, iarba și bradul.

Eu retrăiesc poate prin tine,

tu îți urmezi  căi noi, sublime,

eu te privesc ca pe-o minune,

tu ești oriunde ca valu-n lume,

ești melodie și dans și clocot,

eu îți răspund  precum un clopot,

anii zadarnic trec , nu știm,

cum am putea să ne iubim.

********************************

Ea spune ce mirifică e lumea,

vorbește despre melodii astrale,

ea nu glumește, mi se pare-o glumă,

dar nu-ndrăznesc să pun un strop pe coală.

Prea este albă, visătoare-n toate ,

nici Diavolul nu ar putea să-i schimbe felul,

eu am trecut prin Iad și prin jăratec,

cuțitul nu jelește mielul.

Astfel ne-am petrecut prin ani credința,

ea-i fericită, lumea pare bună,

pe mine nu mă-mbată biruința,

știu - dăinuim doar împreună.

BMM

Viața aceasta suplă devine aproape dublă,

m-ai întrebat într-o noapte

ce se-nțelege din moarte.

Am spus, ai plâns, iar am spus.

Ce răsărit, ce apus,

ne-am rugat până-n zori,

apoi am fost scoși  de ninsori,

decapitați de soare, cleptomania de șoarec,

clopote bat încă ritmic, intim și sadic și istmic.

Mă prinse o mare tristețe, ca Marea Neagră pe fețe,

tu ai șoptit overdue, eu sărutând și-am spus tu,

numai tu să trăiești, gemeni vreau și povești,

ciudat că mai trăiesc, murisem de mult , Bucharest,

acum va trebui să întrețin mulți copii,

m-am rugat și am plâns, m-ai mângâiat foarte strâns.

BMM

Lumea s-a născut din haos, nu din ordine,

Halt, Haende hoch, Schnell, ce să mai zic,

În fiecare  judecător  se ascunde un diavol fascist,

Eu respect judecătorii, mi-e teamă de ei,

Halt, spune grefierul, îți dă cu un saun în cap,

Dar ce spune celălalt ochi?  Dar ce  spune o lacrimă

Celui fără ochi? Totul este mov,

doamna în mov ștrangulează un câine.

Ei și? Cocoșul tăiat dansează Wienerwald,

Cadavrele sar în marșul lui Radetzky,

Când eram pe dric, a venit cineva ,

s-a pișat pe mine, apoi cortegiul s-a urnit,

dar eu eram în Rai, jucam  șah cu șahinșahul,

moșteneam  un veceu ecologic de la Pandele,

brândușele nu știu să plângă.