Am visat că eram Dumnezeu

Am visat că eram Dumnezeu

 

Doamne, iartă-mă, am visat că eram Tu,

Mi s-a spus, vai, ce bătrân ești,

Avem un loc în azil, avem și pamperși

Pe potrivă, nu este nimic că nu prea judeci,

 Primim și proști, doar să fie cuminți,

Să nu sară la femei cu fund mic,

Nici la  marii noștri creatori, 

Citesc versurile unei poete sexiste,

Sex, sex,  plex plesnise, 

Coapse, sinapse, gândește prin

  centrii  nervoși și prin vagin, 

Pentru iubire  e bine, e bună,

E brună,   o însoțește un guard

Ceva între brad și  bulevard,

Între un  vierme gigant, genuin,

Mult sânge rău îmi  făcură, din plin, 

Cântă , zeiță , mânia ce-aprinse

 pe-Ahil Peleianul , mânia mă prinse,

Un an flămând, un râu Cocor,

Pasiunile adânc mă dor,

 un om se naște, alții mor,

De mine însumi îmi e dor,

 teamă prea tulbure spumând,

Castanii galbeni mor pe rând,

 castanele-sâni de negresă,

Valuri, tandrețe, o, contesă, 

Apoi ghețarii vin greoi ,

 împing  un milenar noroi,

Iar noi nu vrem, nici nu-ncercăm

 de ură să ne depărtăm,

m-au înjurat cât au putut,

 neghiobul slut, frumos rebut.

Deșertul prinde viață iar,

 un vis, speranță ori coșmar?

Tu crezi că nici nu m-a durut?

Oho, dar nu e greu să uit,

Apar și marii zburători,

 poeții – sfinți nemuritori,

Doar decedatul   n-a cedat,

 în galaxii va fi lăudat,

Citesc orice și  e moral

 să caut pe unde sunt corali,

Acesta este rostul meu,

 să scriu, iubind pe Dumnezeu.

Naivitate? Onestitate?

Din amândouă o cantitate.

Ai fost la birt, ai fost la brith,

Paznic de noapte la circ,

Cărai locomotive-n spate

De se mira și conul Tache,

Acum intrași în scenă, vai,

Un saltimbanc din Uruguay,

Nu arătai a fi profet și nici proclet și nici puiet,

De îți băgași gheara în gât, urât.

Și mă-njurai și mă-njurai

La fel ca pe hoții de cai,

Ce-a fost cu tine, ce frumos

Erai  când mai umblai pe jos,

Acum, călare pe Pegas ți-e teamă să nu cazi.

Din turnul tău nu vezi nimic,

De ești bogat ori ești calic,

Bogat în rime, suflet gol, alcool.

De-i poezia drog, accept, nu poți muri fiind poet,

Mă cheamă gândul înlăuntru, e neagră luna, o să urlu,

Îmi vor răspunde ușii albi, ajunși în Alpi.

Peste-un milion de ani, atomi, ne-om saluta ca niște domni.

**********************************************************

Întâmplător , o bilă de foc  s-a rostogolit de pe acoperiș

pe capul meu, a străpuns cutia craniană,

  a coborât spre piciorul drept,

apoi s-a transformat într-o impitoyable terre,

o planetă minusculă, născută din cuvinte,

o junglă a încercat s-o sufoce, dar cuvintele au îmblânzit-o,

nu era pentru cei ce nu iubesc Poesia, nu-u-u-u,

canalele de scurgere cântau simfonii,

copiii se nășteau pe bandă rulantă,

toți erau prinți, dar dacă este un vis?

M-a întrebat nevasta. Am adormit la loc,

definitiv.

BMM

 

Să nu fii prieten cu șarpele, el știe tot.

A venit prințesa Falcă și a lăsat un tort.

Altul m-a aruncat pe scară, apoi m-a pupat,

mă confundase cu amicul său decedat.

Malempia umbla plin Valencia fără papuci,

purta pe fundul gol șapte cruci,

eu mă intoxic cu prudență, cu o contesă,

și ea scrie versuri, în buzunar ține o tresă,

regula mușuroiului de furnici ne fericește,

totul ce nu se vindecă mereu crește,

euforia ucide, tristețea - la fel,

prefer să mă maschez într-un purcel,

pleacă , te rog, cu forcepsul de aici,

avem asistența unor priculici,

opiumul nu trebuie trădat ușor,

Cocteau mi-a spus, băiete, ești bun dirijor,

te-am văzut noaptea, dădeai din mâini,

poți conduce în liniște o orchestră de câini,

Asia nu mai fumează, Europa a și murit,

îți propun un sejur antarctid.

Prea multă mișcare, te calcă automobilul,

oasele vor dansa, descărnate, cadrilul,

deși viu și locvace, omul -electrician

s-a reprofilat în mare  genetician ,

din buric îi crește un stejar gros, 

unele doamne cred că e ceva mai jos.

Nu fi josnic, strigă Uranus  în for,

am cunoscut cărturari, dar mai mult cartofori.

it is  a confound injective,

în iubire nu există nici adjectiv.

BMM

Amato

 

Da, sunt un amator, mai știi?

Dar ce amator? Nebun precum Dali.

Iubită este arta, știe oricine,

Pe critic nu-l iubesc, cretine.

Sunt mediocru, spune șoricelul,

Din adăpostul său putrescinos,

Tot genul omenesc, așa-i e felul,

E mediocru, de nu vede ce-i frumos.

Eu scriu precum respir, în mine

E bucuria de-a trăi de azi pe mâine.

******************************************

Umbra sa aluneca pe stânci, spre infinit,

cu alte umbre de pe Cassiopeea, unde-s vârcolacii?

Mă-ntreabă Bubi, nepotul celui ce-a murit

în groapa din șantierul Dordemuncă.

El a furat și cheile din Chile, unde iguanele sunt mici

și agresive, acolo focile știu bine polo.

Liniște în luminiș, tremur între trandafiri,

sub un baldachin -tufiș, se pitiră șapte miri.

Un cuvânt e ca  un glonț, un sărut - un tunet greu,

mall  redenumit Gablonz adăpost pentru  Leu.

Transmutații, se prefac două mierle în călăi,

Domnul se prezintă-n frac, păcătoșii  fac pe ei.

Hotelierii plâng, |Othel își ucide soața, vai,

vine riga Enigel cu un tanc tras de tramvai.

Lupul părul și-a vopsit în violet, juma e blond,

oile s-a înnegrit, rubiconzii Ana Conde.

Brutus este iar maur, ne servește păstârnaci,

Pierre și Prier, doi hoți vestiți au ajuns de vând colaci.

Asta e istoria, asta e victoria, Occident  sau Orient,

nu-s nimic fără ghivent.

BMM

 

Se defac și mugurii, rinichi,

verdele din fiere face frunze,

sar vertebre din coloană, în april

tainele iubirii nepătrunse,

vom tăia și capete, chibrit,

cine fură e erou în ochii săi,

sunetul prudent  trece prin zid,

fructele inundă case, văi.

Aurul se-aprinde ca un rug,

ochii lupilor ne strigă peste dealuri,

fiecare pentru sine-i cuc,

după erupție tot mai apar cristaluri.

Din sala tristă iese un defunct,

e învelit doar pân-la mijloc cu prosoape,

registrul  caută  o virgulă,  un punct,

tot mai aproape de final, tot mai aproape.

BMM

Să citim din nou acele cărți

Ce ne-au legănat copilăria,

Să uităm de  lume, numai hărți

Pe care începi călătoria.

Obosiți vom eșua pe-un mal,

Unde ne așteaptă dinosauri

Ei vor fi părtași la carnaval,

Viermii grași  ne vor fi noii fauri,

Pașii noi vom auzi,

Oameni vii ne vor scuipa semințe,

Hoțule de haine să mai vii,

Am să-ți dăruiesc din cunoștințe.

Voi zări o fată,  ce  noroc,

Seamănă cu cea din  una mie

și o cheamă Mia, dintr-un bloc

ce-a căzut de mult. Ce nebunie.

BMM