Am râs

Am râs

　

Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai fața unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar știu ce schimbătoare este stima,
Admirația cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopții nu te vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenușa din ce carte s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufnița lipsea și a venit.

Ce caută Celan și Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeților damnați?
Tăcere, dați tăcerii drepturile ei.
Geneza – tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,

Vidul are culori ascunse.

Inert e-n aparență orice mort.
Dar Domnul e mișcare și Cuvânt.

Ce ai de spus propriului suflet?

Demobilizare, cu asta se explică totul.
Și dacă nu? Desigur, nu ai înțeles decât puțin,
Sunt praguri divergente peste tot,

De aceea am și râs acum.

BORIS MARIAN

　

Imagini patrate

　

Sub coada calului Mihai curge bălegar,
liniștit alături zace, doarme-un boschetar,
veșnicia veștedă pute a urină,
calea lacrimilor deci, duce la latrină,
nu-ndoii nimic, te rog, draga mea lungană,
tristă melodie, vai chiar din hologramă,
Honolulu are el suluri de hârtie,

bine ar fi ca unii breji pe ea să mai scrie,
stânga este noapte, yes, pentru hoți cu titlu,

dreapta bea cafea de soi trecută prin filtru,
pe canal se duc minuni, adevăr vă spune
unul care s-a îndrăgostit de minciuni și glume,
ea îmi spune că vom fi veșnic împreună,
asta sună cam ciudat, cu miros de humă,
noi fugim de moarte, cred, ea fuge mai iute,

draga mea lungană, chiar porți fuste cam scurte,
tu și eu și eu și tu, simți, nu simt, vezi bine,

într-o zi vei fi-n Olimp fără nimb, un nimeni.
Suntem rug și suntem burg, hamburgerul cade

la stomac un pic mai greu, absolutul roade.

Visul redevine vis, lumea este o miză,
m-ai adus, lungana mea în adâncă priză.
BMM

　


In cap de rigă antic râde mort,

poveștile se scaldă în ocean,

încremeniți pe maluri, sort și port,

nu-i apa vie cea sclipind mărgean?

Adam, my dear,is , as you know,

părintele atâtor specii rare,

și tigru, cal ori chiar un bou

se mai alege, mai apare.

And you remember, membrule,

ce mai năpastă, tunuri mari,

răsună în Edykule

sau în culoarul gri, bancar.

Yet even then, ce să mă plâng,

mai bine scriu de psihopați,

rândurile furilor se strâng,

ei nu știu, Doamnbe, cum împarți.

BMM




Raza mea de acțiune se pierde în cosmos,

nu te bucura, nu ești pe traiectorie,

orice minciună are o rază, două,
adevărul este o bombă nucleară,
e bine să te ferești de efecte,
je cherche toute ma vis, que?

Chinul cotidian nu este poezie.

Tralala quotidien este gentile.

Les larmes quotidiennes ennuient.

Quotidien soit l”amour,

comme le pain.

Asta îmi spunea |Robert R., mare poet uitat.

Tu ce spui? Vrei să te știe lumea?
Ei și? Privește în soare și taci.

Cel puțin te bronzezi.

BMM

　
Hipopotamul este un hiperpalmier orizontal,

asta o știa și Tantal - tăntălăul,

am eu un amic ce țipă noaptea prin canalele Capitalei,

are o manta cu el furată de la Gogol,

de obicei răsare pe străzi la șapte seara,

bea lapte de canguriță, sapă gropi acolo unde nu vede canale,

în loc de ochi are frunze de laur,

poată ochelari radiocativi cu care combate ixofilismul,

când cade sună a clopot,

dar am uitat de calul lui Uranus, îl iubesc

ca pe un motan, ca pe un Wotan votand,

ați văzut ciori înflorind în plopi?

Monoclul lui Dumnzeu este verde,

sticlă cu aramă, asta am văzut eu după ce am dat

ortul popii, că așa e bine.

BMM






Am spus


　


Am spus că o iubesc, m-a acuzat de multe,
Primo – nu am bun simț, nu am simțul măsurii,
Secundo – a muri nu este de bun simț,


Adică a da colțul, a scrie versuri nu este de bun simț,
A fi urât nu este de bun simț, nici a fi frumos nu este,


Umbli strâmb pe străzi întunecate de tristețe,
Metafizica nu este de bun simț, a face circ, vai,


A fi nebun, vai, a cădea în extaz, oho,
Suferința și revolta nu cad bine la o masă îmbelșugată,
A fi clovn, no, no, no, fratele meu, că tăți suntem,
Ridicol? Și mai cum. Și mai ce. Încerci a spune ceva,


Dar nu iasă nimic. Citește Cartea lui Iov. Nu este vecinul tău?
Imperiul prostiei dăinuie peste veacuri. Nici barbarii
Nu-l pot distruge. Dar ceva am învățat – viața nu trebuie judecată,
Este cum este.


**************************


Crește iarba peste vechi rămășițe de aripi,
de roți, de canistre, un iepure a explodat peste-o mină uitată,
la fel și cuvintele, unele se adună în cărți,
cărțile se adună în stive, unii fac dragoste pe aceste stive,
lumea merge mai departe, portocalele devin grenade,


un Cenghiz Han apare ca un nor și se preface în taifunuri,


ce a fost? Nimic, niște milioane s-au risipit pe cer,


că suflete au fost, ce importanță are?
Dar toate se lovesc în tâmpla moale a noului născut.
Nici nu mai are rost să țipe.
BMM


　


Eram într-una din acele zile pe care nu le doresc nimănui,
o greață totală, găinile simțeau ploaia și alergau peste tot,
în cer toate păsările erau prezente, vântul de nord fugea înapoi,
clopotelșe vorbeau limbi străine, poștașul împărțea invitații la nuntă,
mireasa fugise cu un alt poștaș, în plicuri erau gloanțe de gumă,
popa umbla după ortul său, lămpile cu gaz cântau marșul lui Radetzky,
pipa unui contabil produse mari incendii, toată lumea vorbea de cutremure,
mie îmi eras greață, am să mănânc o murătură, așa se rezolvă situația.
Că doar nu oi fi gravid. Deși, oare, se poate?
Universitatea mânca fructe coapte, măgarul spuse - am trecut, sunt doctor.
BMM