Anti-DADA

Anti-DADA

La chanson d”un dadaiste

Qui avait dada au coeur,

Ce faci tu când te îneci?

Numeri zece, două zeci,

Strigă, băiete, strigă,

Tăcerea ta mă intrigă,

Ferigă. Te invită iar la dans,

Vive le Senegale et France,

Între doi șoimi se-avântă care?

Un șoim cu trei-patru motoare,

Între doi câini mai tare latră

Cel care tremură, că-i javră.

Între fătuci care-i sprințară?

Niciuna. Toate te uitară.

Curtenitor rămâi și prost,

Azi nu mai ești ceea ce ai fost,

Strălucitor ești pentru orbi,

O hrană dulce pentru corbi.

****************************************

Am încercat să vorbesc cu ușa blocului,

Nu mi-a răspuns, nici nu a scârțăit, era bine unsă,

Gâtul nostru poartă un cap, dar capul ?

Pieptul nostru poartă o inimă ?

Dar inima? O piesă de schimb.

La Termopile au murit eroii.

De atunci noblețea a murit definitiv.

Cândva, iubind, voiam să mă dizolv în trupul dragei mele,

Era ca o magmă, era. La Pompei a murit focul.

Am încercat să-ți spun povestea cu Prințul fericit,

Apoi am citat din Rumi, ai tăcut ca o piatră de caldarâm,

Nu poți judeca pe cel care nimic nu aude.

PS. La început nu am observat persoana. Modestia nu este o lipsă, dar aduce mari neajunsuri. Inteligenţa ei nu se observa, pentru că nu spunea la început nimic. Eu am obiceiul extravertitului- spun tot de la început. Nu înainte de a-l întreba pe micul Puck din mine ce părere are. Deci o admir, nu vreau să mă complic, îndrăgostindu-mă, dar o admir. Mi-a atras atenţia cu privire la comentarii. Sunt indivizi care epatează prin expresii fruste, şocante, incorecte gramatical sau logic (formal). După un timp îţi dai seama. La început pare normal, apoi vezi că discursul devine o placă uzată. Eu cred că între a iubi cu adevărat şi a scrie versuri nu este nici o legătură. Poezia este mai parşivă, te dă de gol. A repeta cuvintele iubire, sărut, lumină, moarte, Dumnezeu este echivalent cu încălcarea unei Legi a Decalogului – Nu lua numele Domnului în deşert. Nici aripile nu lipsesc, deşi Icar a căzut de mult.

Urci proaspătă din mine, ca apa din adâncul izvoarelor, tu, fericirea cuprinsă în om. Privirea ta e mai caldă decât sângele, ca razele lumini solare. Aşa spune Sandu David, prin Sebastian Costin. Nu a venit nici unul la festin.

Doamna Jerome este chiar doamna Jerome? Poate că nu a fost niciodată căsătorită. Are o pisică, este chiar o pisică. Desface scrisorile şi le rupe începutul. Fragmentul rămas nu este decât un ghemotoc în căuşul palmei. Fotoliu negru, mamrmură neagră, nailon negru, blana neagră a pisicii, pianul negru. Fotografii în alb negru. Cum să nu te gândeşti la moarte.? Dar poemul este bun, nu sunt pufuri, duhuri, aripi, lacrimi, vase, braţe, pisica mârâie de cum aude un poem prost. Aici îmi dau mâna cu persoana pe care nu am numit-o.

Anti-buruieni

Antiaeriana este buruiana,

Grădina plivită de îngeri păzită,

Seamănă cu Bosch, caltabosch,

Ce voiam să spun? Sunt bine și bun.

Mă opun. Pârloaga e numele primarelui Doaga.

Caută-n post-scriptum, postum fără criptă.

Jucăm o friptă? Nu bateți caii, câinii, pisicile,

Lămuriți fricile, dați în voi, nu este bai,

Omul nu este un pai, ci o trestie cu o chestie.

Pasul în diagonală dovedește sfială,

Polclodel și doi verleni bagă spaima-n buruieni.

Masacrul aricilor -bucuria furnicilor,

Descifrarea șarpelui, înaltul Carpatelui,

La apa Villonului șezum și am plâns.

Să-ți fie versul tot mai strâns. Bach.

BMM

Antireceptor



Oamenii –zei stau la coadă la ouă. Stăteau, acum stau și cugetă.
Citeam pe Brodski, mare poet aproape uitat. Sosim întotdeauna prea târziu la locul gloriei. Cartea regilor. Visam să fiu rege și am fost.Tu știi ce-i un poem? Nu, răspunde　 un cerșetor cu vioară. Călcăm.deja.pe un pământ strălucitor. Nu știm de ce. Albinoni, Anonimul.venețian,Chopin, Porumbescu,　 trist, trist, trist. Cred　 că printre.antecesorii.mei au fost și muzicieni, nu numai croitori, bețivi sau.mici.negustori, acolo. De ce?　 Păi mă atrag aceste ocupații. Nu le-am
practicat. De sunt poet,să spună alții mai deștepți. Iar deștepți sunt
mulți, prea mulți pentru un Pământ mic. Când am descoperit eu că sunt
viu? Când am devenit eu independent? Când am iubit prima oară, pe
cine? Nu există eșecuri în dragoste, cum îmi spunea o fostă amică,
nici respingerea, nici trădarea nu sunt eșecuri,　 eșecul este
renunțarea ta, unilaterală la dragoste. În sunet de flaut se anunță ea
sau așa se anunță vânătoarea? Singurătatea absolută este o mare
pedeapsă, uneori meritată, uneori nu, doar omul credincios mai găsește
alinare. Iubirea are adesea gustul pelinului. O suporți? Nu cred că aș
putea fi singur. Fiecare este o lume, de ce nu ne putem alipi, asimila
ca prada în șarpe? Nimeni　 nu este compatibil complet cu nimeni. Sună
ca dracul, dar adevărat. Pe malul Râului Negru să nu plângi. Salonul
de spital. Mai ieși de acolo, nu? Expresia- „să　 nu judeci cu
picioarele”　 　 　 　 　are o bază. De când mă cam lasă picioarele, judec
febril. Deci este invers, nu vai de cap, dacă nu ai picioare. Nu-mi
plac făpturile care nu știu să întrebe, nu știu să răspundă, parcă ar
fi sfincși. Ne place să ne plângem, cu măsură. Cu puțin umor. Dacă am
fi prea sinceri lumea s-ar umple de gemete. Bătrânețea nu mi se
potrivește. Obligațiile ne usucă sufletul. De aceea și eșuăm adeseori.
Nici bătrânețea nu este obligatorie.　 Vorbesc cu durerea
iubirii,chipurile se risipesc, rămân cuvintele, nimic nu rezistă mai
mult decât cuvintele,asta mi-a spus-o　 un mut, el scria, a venit
Marele Orb, a confirmat, A venit surdul, a dat din cap, Vanitas
vanitatum,　 nu te încrede în cuvinte,spun alții, dar inima știe ce
știe, nu poți ucide un sentiment, el se ascunde, aud pașii voștri, aud
sărutările ,memoria nu face zgomot, vine și ziua　 iubirilor
nestăpânite, pumnalele nu ne sperie, o păpușă închisă într-un cub de
sticlă, orașul ca o migrenă,flori împrăștiate,　 aici s-a petrecut
ceva, vorbesc cu durerea iubirii.Nu facem nimic ilegal, ne iubim.

BORIS MARIAN