La început
La început,
la început,
Cerul era
surd și mut,
Iar
pământul gol, pustiu
Nu era deloc
hazliu.
Singurică nu mai sta
și te du la
casa mea,
spuse
diavolul păros,
mușchiulos,
fălcos, noros,
frigu-i mare
, noaptea-i lungă,
virușii să
nu te-ajungă,
rochii lungi
ai, sunt de vază,
o privire ca
o rază,
ca și inima
să-mi arză,
o , mama
mia, zău.
@@@@@@@@@@@@@@
Când
năbădaica vine,
Dă boala-n
taurine,
Că e
frumoasă Zina,
Nepoata lu”
vecina.
Cum
crinu-ntre scaieți,
Bărbatu-ntre
băieți,
Vibră
fetia-n tine,
Irine-ntre
irine.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Într-o
grădină, o mărăcină
Făcu o
carieră auriferă,
Singură fuse
în catrafuse,
Cine o taie
ia o bătaie.
Ține cununa
doar mătrăguna,
Că are dare
de mână tare,
Când
vine-nghețul, amicul Gretzu
Le pune-n
seră, ca într-o sferă,
Amoru-i
dulce, duci și duduce,
Că
năbădaica-l cheamă pe taica,
Biciul pe
tine te întreține,
Te face bun,
negru ceaun.
Bată-te
sfântu”, bântuie-l vântul,
Îmi ies din
fire, plec la oștire,
Amar amor
fără de spor,
Cine-i
jindios are-n gât os,
Vremea te
strică și te ridică
Cum o
ridiche și o bădică,
Ochiului nu
prea mai arată
Ce e sub
haine și în ogradă,
Că cine arde
prea luminos
Devine scrum
și praf pe gios.
BORIS MARIAN
La început Dumnezeu a făcut
poezia
La început
Dumnezeu a făcut poezia
Și a văzut că ea este bună,
A împărțit lumea în poeți și nepoeți,
Ceea ce se vede și astăzi,
Indiferent de sex și naționalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul și-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,
Și a văzut că ea este bună,
A împărțit lumea în poeți și nepoeți,
Ceea ce se vede și astăzi,
Indiferent de sex și naționalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul și-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,
Libertatea
se plimba în pielea goală
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbații, așa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, știa că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieși marile poeme,
Dar nu va mai fi cine să le citească.
Poate mătușile desfrânate ale poeților.
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbații, așa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, știa că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieși marile poeme,
Dar nu va mai fi cine să le citească.
Poate mătușile desfrânate ale poeților.
*************************************8
Sfere
Sfere-stere se-ntâlni cu Dara,
Terezan veni
din Indii,
Ieduii trăiesc
în Tara,
Dar ce este
mu-mi-i?
Semeoni vin
departe,
Ave, Mada-s
izgoniți,
Marva primi
doar o carte,
Mai târziu
Levap, trăiți?
De aici
încep noi ere,
Recitind de sus în jos,
De la
dreapta, de la stânga,
Ah , Ierusalim
frumos.
Dora Pan are-o
cutie,
Obsesiv karapanou,
Bucra,
bucra, mayenburgic,
Ba-i Ana Poda,
tu, tu.
Schneider,
Schuster și Culiță
În pădure se
scufiță.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu