iar mă-ntreb de ce mai scriu

iar mă-ntreb de ce mai scriu

sau să nu mă mai întreb

fără ssscrisss eu nu sunt viu

asta știe Vanîci Gleb

el îmi dă resveratrol,

alcoxigliceramin,

stau de vorbă cu Costiol,

l-a citit pe Ho Shi Min.

„Ceva nesigur cheamă răul.Corect ?

Era un om mărunt, nescund

pe nume mare Hintergrund,

s-a însurat cu sora Klund

care născu pe Hund.

Adult acum el intră-n bar

ca un baron de Bruckensaar,

scoate pistolul din pișcot,

e prea de tot..

Gheață-n pantofi,ce glumă,

trecu o pumă,

iertare? A chita oare?
Ce jind, ah, Marilyn ,te simt.

Du-te la ospiciu, pentru țară mori,

vom ajunge veseli humus pentru flori

Have Caesar,nem tudom,

fratre Parisertango, unde e comisarul Duvadă?

Dar tenorul Cizmă? Acela aria don Pantof

din opera Vânzătorul de cuci.

El a găsit desert în Sahara.

Bezna lăuntrică a personjelor cehoviene

se revărsă în sală.



　
XXXXXXXXXX
　

　
De multe ori am vrut să mă împușc,

Puf-puf, paf-paf, am vrut să beau alcool



Cu somnifere tari, puf-puf, paf-paf,

Dar m-a oprit iubita, suflet luminos,
și nu e prima oară, cum spuneam,

toți așteptăm o moarte-n dar,

dar vine o durere, strică totul,



ba una, ba alta, hic Rhodos, hic salta,

pentru neoameni drame și drame,
rididică bade, gorjane, milioane

te-așteaptă la banca din capul spitalului,



voci se apropie, voci se despart,
fratele nu e săgeată, nici arc,



câ ntul e scris, vocea se stinge,
soarele sare după ce ninge,

doar în adânc nimic nu se schimbă,

gândim sau vorbim în altă limbă?



Iar în mine e-un vârcolac,
Care îmi spune mereu să nu tac,

Că vârcolacii sunt de-ajutor

Oricărui meșter nebun ori scriitor,



Voci au desigur , interioare

Toate distinsele doamne scriitoare,
și nici bărbații nu scriu prea rău,

știu eu pe unul venit din Zalău,

spune prietenul, măi, tu ești Heine,

că scrii poeme extrem de faine,

dară nu-i nimeni cu totul de-acord,

Heine, săracul, de mult este mort,



Multe miracole, șarlatanii

Apar ca poeme, tu nu le citi.

Buck și Mack aveau vin sec,
Iar pistoale de un veac,


Ei cu ele –pac, pac, pac,

Ce tâmpenie, spuse Jack.
Străbunii lor , doar robi și hoți,



Iar unii, castelani din munți,

Au construit un stat pe roți,
Cu paznici răi , deși mărunți.



Un fluviu, Tolka s-a umflat
De i-a luat și-au dispărut,

Acum pădure-i peste sat,

Imense bolți, dulce sărut.



Astfel ne povesteam, copii,

Diverse basme-nchipuiam,

Iubito, tu erai chiar Buck,

Iar eu cu Mack sunt de un neam.
******


Omul deschise umbrela, violina și violoncela,

spuse violoncelul, nu îmi schimbați voi sex-genul.
Afinul și cu afina aveau o fiică, Geanina,

ea îngrijea grădina.Suflet cu suflet, o floare,

floare cu floare, o mare, cum mă scăldam între flori,



ca între valuri de viori, un fulger lovi brusc copacul,
de-am zis că ne luase dracul. Ne-a luminat, eram umbre,


duhuri rebele și sumbre,trist se opri caruselulla cimitirul Belu.

Dincolo erau Gianina, Nicola și Paganina.

　

BORIS MARIAN