A

Abebebeb

 

Și vină, bre, Moise, pogoară  că-i șagă,

Născuți în sclavie devin  copărtași,

La șaptezeci una, perciuna, perciunul,

De tragi tu  cu tunul, eu trag la scaieți.

Istoria-i lată, prezintă  morminte,

Isaac se prezintă și mormăie  rugi,

Unchiule Buck, adună ostașii,

Noi vom veni ca stafii de la Bug.

Vulpea și ceasul,  cravata și maslul,

Creveții cu steaguri revin, bacalavruri,

Turl al lui Tomey homari mestecă , lame,

Sufragerie pentru colaci. Ah, Bulba cu buli,

Bulibașa cu sculi, Edmonds e rege

În sacrilege, Ringo și |Faulkner,

Blonder și Bober, vor ridica

Un castel pentru noi.

Îl admirăm pe domnul Lear, poetul, nu pe rege,

Cam turbulent părea , din el ceva se va alege,

Are urechi și mâini și ochi, citește, cântă, zboară,

El s-a luptat cu mari furtuni, cu vântul prins în moară,

Visează revoluții noi, bea vinul  doar cu zeii,

Când nu găsește un leu mort, se joacă  și cu mieii,

Dar cineva l-a cam turnat, fu dus la un ospiciu,

s-a sinucis pe drum, de ce?  Din drag de doamna Liciu.

I-au scris o biografie , ah, nu amintea de Shakespeare,

Pentru că domnul  Lear era un fel de arhitector.

*****************************************

Ziua-i masivă , albă și rece,

Ca un colegiu pentru colege,

Numai iubita, doar ea se zărește

Într-o  oglindă ca ochiul de pește.

Trece cu trenul omul cu trenciul

Luat pe-o hârtie de treisprezece,

Numai iubita în nouri se scaldă,

Ziua-i masivă, rece și albă,

Numai iubita, subțire, înaltă

Este. Iar eu sunt pe lumea cealaltă.

**************************************

Un om fost sac, fost rac, avataruri,

se ruga la altcineva, nimic nemuritor,

dar sâmburul luminii?  Pe când eram ființă,

am îndrăgit poeme, am dat pe la științe,

ceva demoniac se strecura uneori, palori, spaime,

deh, ca la orice dihanie, dar natura mă sfătuia să fiu cuminte,

greu, și azi este greu, râde criticul -balon, ca și cel cocârjat,

iartă-mă, Doamne, semeni suntem, greșelile ne bântuie,

ne-vântul e, mușchi de argint, suflet aur, pământule,

când ne vei primi? Nici fericire, nici nenorocirea

nu sunt veșnice, doar sfeșnice, în viața mea,

ca într-un super-mall au fost mulți oameni,

multe surprize și brânzeturi, zaiafeturi,

dar tangoul morții nu l-am dansat, nu-l știu,

cred că cineva drag mă așteaptă dincolo,

știu.

*******************************************

 S-a-ntors Vintilă din război,

nu mai era unul, erau doi,

când  scriau se făceau  trei,

probă pentru Berkeley,

mierea de un kil creștea

la o tonă și juma,

dar ce suflet mai avea

poetul  Draculala,

mântulescu  scriu istorii,

ce se uită cum cocorii,

nici romane, nici tu schițe,

pseudo-dada- lătrăițe,

generalul fără sculă-i

ca poetul zis și Bulă,

toată lumea bea vin Blau,

vineri curge  Donner-Mau,

într-un bloc un câine ține

locul unei Kapuzine,

 cezarian, augustitnian,

s-a născut un dalmațian

cu copite de argint

șlefuit de-un Wunderkind.

Viitorul aparține

cel cu scroturi foarte pline,

nimeni n-a greșit aici,

un govern de priculici,

Puck primește delegații

din vecine constelații,

răul nu devine bun,

ci din ce mai ce tutun.

Asta-i țara,  ista-i omul,

a strigat, dar un”  paltonul?

************************************

 din imperiul iubirii apoase,

cu lacrimi sărate, cu gemete slabe,

găsește o cheie, iubito, un lacăt,

să facem memoria să se reclădească.

Auzi porumbeii, auzi și gorila,

sunt multe iubiri din Arhanghelsc în Cuba,

priviți balerine  pe ghețuri de nichel,

să nu mai uităm copiii și tumba.

Ce tristă-i Traviatta, Parisul nu râde,

nu crede în lacrimi nici Moskva-ncercată,

când simți că nu-i nimeni să te mai iubească,

întoarce oglinda în suflet, încearcă.

Ridicoli actori într-o piesă  uitată,

genunchii se-ndoaie și fluturi batista,

nu laudă și nu blestema propria-ți soartă,

întâia iubire  persistă, există.

Întinse zăpezi și pulberi de oase

în tot universul   cutreieră  simțul,

citindu-l, privindu-l, destinul e-n toate,

măreț e-mpăratul, nebun este prințul.

BMM

.

 

 

 

 

 

 

 

Zoosofia pe invers

 

Ce pot scrie despre mine? Nimic, dar nimic. Ex nihilo, un strănut. Există a țară a nimicului. Acolo, imaginația își face jocul. Femeile fac copii din tristețe, din bucurii.Cadență mecanică numai? Spuma-i. Urmează ochii, buzele, trupul, încet calcă lupul. Fese- agenții cu mari pretenții. Față și spate, un carusel erotic. Mânere pentru plăcere. În final – o mușcătură de canibal.  Supt și nud și  rupt la sud. În restriște este crud. Dar la suflet și mai jos este dulce și duios. Vorba ceea nu-ți dă somn, iar din lup te faco iar om. Mutterland și Vatersmeer cheamă-n scenă pe Clochemerle. Se-ntâlnește el cu el ca în scumpul aquarel. Două mame , un copil, Solomoane, tu ai stil, un incub te-a ocolit, ești ca mine, un bolid. Nu de mine este vorba, undeva semăn cu Zorba, îmblânzesc în mine șerpi, nici Voltaire, nici Malesherbes, tot în totul și nimic, cer am scris e un driptic. Trist dric. Brună stă pe la izvoare, melosul în farfurioare, fascinația femeii e mai tare ca riți leii, masă-lup și masă-leu, împărat și derbedeu,  călărețul pe-o lăcustă, șarpe-bou pe o langustă, spiritismu-i interzis la tot  omul cu dichis, scoate-i ochiul, fă-l calic, dar izvorul plânge, pic, trebelor din aur greu dobândit pe un trăscău, Rudolf are un pistol cam rudimentar și gol, asta-i Viena, labirint, domnul K. pornește-un sprint, Dolfi și Benito știu de plecarea în pustiu.  Pla și aero, pla-pla să te pup pe dumneata, șapteșcinci de cai- putere pe spinarea unei sfere, din dorințe brațe cresc, câinele poeticesc, latră-ntruna  ham-ham-ham, lumea știe că-i Salam, somnambula și negrula dictatura lu nea Syla, Psihoflorinele, dragă, lasă proștii să mai ragă, ori se roagă fără vlagă, chapentandem pour savant, aoleu și celălant ( sic!). Dintre ace, cum vă place, se adună apă-sare, cap cu corn și horn din borne, din Borneo torna, torne, frate torna, lasă trena, digul vine, digul –berna, se transferă într-o placă, esteul – plagă, vestul-bragă, tu mi-ești dragă, fragă-n fragă. Din Erin veniși, frumoaso, fără fluiere și coasă, Padul curge fără nume  și dispare între spume, dară șmecherul Panare din Panamaribo sare chiar la gâtul lui dom Soare. Fata mea cu portocale, vom găsi și noi o cale.

BMM