Antismochinismul a apărut la șezut,

În picioare și pe ogoare, un fel de anusimi

Cu apocrife și limuzini, ce fac aici apostații?

Aposmamele, aravele, chitrele, lulavul, hadasul,

Cadastrul, arba parșiot, cot, pișcot, arei miklat,

Iehiel din Roma, Gheulat, ascetismul creează marxismul,

Asara harughei malkhut, asefa mekhonenet.

Am construit cu tine palatul de cleștar,

s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar,

mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant,

a doua zi neantul devine enervant.

Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau  șnapanii,

Era să-mi dau și viața și haina cu galoane,

Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar,

s-a năruit poemul, palatul de cleștar,

m-ai șters de prin jurnale și cântece cu text,

iubirea este legea, deci dura lex sed lex.

 era speranță, numai certitudini,

noaptea străluceau stele, lumânări,

scuarul se umplea de guvizi-fantome,

nu erau chiar morți, fluierau pe nări.

Spune -God have mercy on my soul, deci spune,

un buchet de crabi vei primi în dar,

ce curaj, ce lauri, valurile-n spume

alergau amanții zgribuliți spre far.

Strada ca o venă propulsa viață,

vitriolul sfarmă și topește tot,

n-am venit să-ți spun bunădimineața,

te anunț că mâine va-nvia un mort.

*************************************

O, Doamna mea, unde te afli?

În care parte-a lumii străvezii?

Eu sunt într-un abis și poate de aceea

nici nu te văd  aevea, nici nu pot auzi.

Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumină?

Este prezență oare, este doar absolut?

Nesiguranță, teamă, tunet în surdină

sau poate mult mai mult, neîmpăcat  sărut.

Nu e-n puterea noastră să desfidem

tumultul ce ne prinde  în vâltori,

înalte porți cu răsuflarea le deschidem,

eu urc spre tine, tu, cedând, cobori.

Am construit cu greu această macara,

ea mă va duce-n ceruri între celebrii K.,

de când cu Kafka nimeni nu  mai  se roagă-n van,

există nedreptate, pe adevăr-doi bani,

există jocul artei, biluțe de mărgean,

ai cap? Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan.

Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos,

ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos,

mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri,

precum Socrate , soarbe otrava din potir.

Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai,

ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai.

Că  numai cel din urmă va înjgheba un rai.

*****************************************

  În țărână  ne-ntoarcem, dar altfel suntem,

Lovit de neliniști, dureri, eu te chem,

Mamă, ce-mi ești alături mereu,

În tine eu cred ca-n Dumnezeu.

Grădina – Edenul, un vis precurat,

Stau la o masă supuși, împărat,

Precum copiii se joacă, de veci,

Treaz tu vei fi , fără vorbe și legi.

De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?

Mirarea e singura cale sptre vămi,

Răul cu Binele stau în balans,

Suntem perechi în Marele Dans,

șii minte basmul cu Graetchen și Hans?

BMM