poeme

Despre Dumnezeu numai de bine,

Morții noștri dragi se duc la El,

Zadarnic unii-ncearcă neantul

Cu deget bont și mintea creață.

 

L-am cunoscut, El mă cunoaște,

Vecinul și copilul și părinții mei,

Umbra și soarele, iubirea și uitarea,

mi-e frig, dar Dumnezeu îmi încălzește inima,

iubirea de la Dumnezeu ne vine,

buzele-răni, pântecul răni, copiii

de la Dumnezeu ne vin,

dar cum putem uita de El

când ne ucidem cu vorba și cu fapta,

nu ne iartă, Doamne, nu ne poți ierta

și lasă-ne să ispășim  ce am greșit.

***********************************

Eu am visat  că eram Dumnezeu,,

Mi s-a spus, vai, ce bătrân ești,

Avem un loc în azil, avem și pamperși

Pe potrivă, nu este nimic că nu prea judeci,

 Primim și proști, doar să fie cuminți,

Să nu sară la femei cu fund mic,

Nici la  marii noștri creatori, 

Citesc versurile unei poete sexiste,

Sex, sex,  plex plesnise, 

Coapse, sinapse, gândește prin

  centrii  nervoși și prin vagin, 

Pentru iubire  e bine, e bună,

E brună,   o însoțește un guard

Ceva între brad și  bulevard,

Între un  vierme gigant, genuin,

Mult sânge rău îmi  făcură, din plin, 

Cântă , zeiță , mânia ce-aprinse

 pe-Ahil Peleianul , mânia mă prinse,

Un an flămând, un râu Cocor,

Pasiunile adânc mă dor,

 un om se naște, alții mor,

De mine însumi îmi e dor,

 teamă prea tulbure spumând,

Castanii galbeni mor pe rând,

 castanele-sâni de negresă,

Valuri, tandrețe, o, contesă, 

Apoi ghețarii vin greoi ,

 împing  un milenar noroi,

Iar noi nu vrem, nici nu-ncercăm

 de ură să ne depărtăm,

m-au înjurat cât au putut,

 neghiobul slut, frumos rebut.

Deșertul prinde viață iar,

 un vis, speranță ori coșmar?

Tu crezi că nici nu m-a durut?

Oho, dar nu e greu să uit,

Apar și marii zburători,

 poeții – sfinți nemuritori,

Doar decedatul   n-a cedat,

 în galaxii va fi lăudat,

Citesc orice și  e moral

 să caut pe unde sunt corali,

Acesta este rostul meu,

 să scriu, iubind pe Dumnezeu.

Naivitate? Onestitate?

Din amândouă o cantitate.

Ai fost la birt, ai fost la brith,

Paznic de noapte la circ,

Cărai locomotive-n spate

De se mira și conul Tache,

Acum intrași în scenă, vai,

Un saltimbanc din Uruguay,

Nu arătai a fi profet și nici proclet și nici puiet,

De îți băgași gheara în gât, urât.

Și mă-njurai și mă-njurai

La fel ca pe hoții de cai,

Ce-a fost cu tine, ce frumos

Erai  când mai umblai pe jos,

Acum, călare pe Pegas ți-e teamă să nu cazi.

Din turnul tău nu vezi nimic,

De ești bogat ori ești calic,

Bogat în rime, suflet gol, alcool.

De-i poezia drog, accept, nu poți muri fiind poet,

Mă cheamă gândul înlăuntru, e neagră luna, o să urlu,

Îmi vor răspunde ușii albi, ajunși în Alpi.

Peste-un milion de ani, atomi, ne-om saluta ca niște domni.

**********************************************************

Întâmplător , o bilă de foc  s-a rostogolit de pe acoperiș

pe capul meu, a străpuns cutia craniană,

  a coborât spre piciorul drept,

apoi s-a transformat într-o impitoyable terre,

o planetă minusculă, născută din cuvinte,

o junglă a încercat s-o sufoce, dar cuvintele au îmblânzit-o,

nu era pentru cei ce nu iubesc Poesia, nu-u-u-u,

canalele de scurgere cântau simfonii,

copiii se nășteau pe bandă rulantă,

toți erau prinți, dar dacă este un vis?

M-a întrebat nevasta. Am adormit la loc,

definitiv.

Să nu fii prieten cu șarpele, el știe tot.

A venit prințesa Falcă și a lăsat un tort.

Altul m-a aruncat pe scară, apoi m-a pupat,

mă confundase cu amicul său decedat.

Malempia umbla plin Valencia fără papuci,

purta pe fundul gol șapte cruci,

eu mă intoxic cu prudență, cu o contesă,

și ea scrie versuri, în buzunar ține o tresă,

regula mușuroiului de furnici ne fericește,

totul ce nu se vindecă mereu crește,

euforia ucide, tristețea - la fel,

prefer să mă maschez într-un purcel,

pleacă , te rog, cu forcepsul de aici,

avem asistența unor priculici,

opiumul nu trebuie trădat ușor,

Cocteau mi-a spus, băiete, ești bun dirijor,

te-am văzut noaptea, dădeai din mâini,

poți conduce în liniște o orchestră de câini,

Asia nu mai fumează, Europa a și murit,

îți propun un sejur antarctid.

Prea multă mișcare, te calcă automobilul,

oasele vor dansa, descărnate, cadrilul,

deși viu și locvace, omul -electrician

s-a reprofilat în mare  genetician ,

din buric îi crește un stejar gros, 

unele doamne cred că e ceva mai jos.

Nu fi josnic, strigă Uranus  în for,

am cunoscut cărturari, dar mai mult cartofori.

it is  a confound injective,

în iubire nu există nici adjectiv.

BMM

Amorul unei marmure

 

Dacă mângâi prea mult o marmură,

Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,

Adică  te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,

Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,

Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.

Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,

Adică un challenge,la mijlocul vieții omul crede

Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,

Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,

Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,

Ai preferat refugiul  dinadins, într-un refugiu orice viață moare.

Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem,

Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.

Altfel de ce ne naștem?  Sunt om ca orice om, dar om,

Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?

Deși-n atomi este o inimă  ce arde.

Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,

Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă  viața nu știu cui?

Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat

De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.

BORIS MARIAN

 

De aici pornește răul, de la mijloc.

Lovit de viruși bine înarmați,

mijlocul se dilată, marginile capătă

o nuanță stacojie,  ați văzut morți stacojii?

În sânul Firii s-a clădit lumea,

patrusprezece lighioane au alergat

patru leghe marine, după care s-au scufundat.

Scorpionii beau cafea cu lapte, se balonează.

Asta nu înseamnă că  a fi berbec este ceva de laudă.

La renaștere aș vrea să  nimeresc în zodia Fecioarei.

Doamne, ferește-mă de păcate.  Caută-mă în altă parte,

OK? Trying to refine them also out of existence.

BMM

De la un timp îmi oscilează pulsul,

Genunchiul  scoate sunete de fluier,

Mă cheamă zâna apelor cu plânsul,

Aud abia de sub sicriu un șuier.

Visez o creastă  de cocoș cât  Turnul

Din Pisa cea uitată de trei secoli,

Fântânile scot  apele și mâlul

Că se cam duce statul fără cecuri.

Un nod se strânge, eu acum scot limba,

Nu poți să mă săruți, sunt cam lugubru,

În somn eu strig – care e crima, fraților, sublima?

Eu nu mai scriu, printre poeme umblu.

BMM