Hamlet
Hamlet a venit cu gânduri bune.
Trecutul lui Hamlet nu
interesează pe nimeni.
El nu cunoaște nici genii terestre,mai puțin stelare.
El nu cunoaște nici cine hotărăște soarta bieților useri, el este
INDPEPENDENT. El este scriitor oriunde.
A fi neortodox nu înseamnă a fi
grosolan, familiar, rău crescut, mahalagiu.
El nu va răspunde celor care nu
îl respectă.
Orice regulament, orice lege
există pentru a fi încălcate cu mare nepăsare. Păcat.
Multe himere am întâlnit, una îmi
[bm1] spuse
–iubi, penetrează-mă, alta pozează cu lacrimi, are dreptul, aşa o văd pe
Meduza, ipocrizia este ecuaţia istoriei noastre, nicio himeră nu este reală,
tot ce este uman ţine de boală. Ura oricui mă întristează, omule, nu mă poţi
speria cu nimic, nici cu urlete de lup, nici cu muşchi de oţel, pe toţi ne pasc
aceleaşi cutremure, morţi subite, boli
îndelungate, ce mai contează o vorbă?
Eşti plămădit din materie organică, deci biodegradabil.
Hemoragii cu amintiri, reproşuri,
codoşii cumpără şi coşuri să pună-n
ele bunuri grase, că orice furt e
libertate, că puşcăria e o soartă mai dulce decât mersu-n coate, plumb din
Bacovia se fură, cad euroi în arătură, Urmuz devine azi ministru, mai Ţepeş decât Vlad sinistrul, zadarnic, împietriţi în veacuri,
noi blestemăm, spuneţi good-luck-uri,
auzi materia cum plânge? Cine adună, cine strânge bobul de aur, în lacustre
ţinuturi au fugit lăcuste, amanţii se ţin tot mai strâns, de râs, de plâns şi
iar de râs.
Prinţul Hamlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu