Celule

Celule În acea clădire, fiecare pacient avea o celulă, În fiecare celulă bătea inima unui pacient, În fiecare inimă era o clădire, ș.a.m.d., Mergând în josul scării, celulele se înmulțeau, La fel suntem și noi, poeții, în fiecare poet trăiește un altul, Dar noi nu știm, multe nu știm, nu ne iubim, Preferăm sudalma, palma, napalmul, calmul, iubito , tu mă cuprinzi pe mine , deși fugi ,deși te ascunzi, am trecut deunăzi, clădirea era o ruină, se vedea o tăbliță, scria un an, pe alta un secol, pe alta, eternitate-maternitate, ce ți-e cu viața asta, trece și nu trece, „mare e moartea, peste măsură, Suntem ai ei cu surâsul pe gură”. BMM