O, u, i, inimă, ouă-inimă, cuplând cu un cangur,
hambar amar, ambiție de poetor, risc un ix pe pisc,
ameţitor caltaboșind, un sepulcru amoniac,
dezvirgin a te pirisu, plăcere.
Ai grijanie, pifiselea, chisăliță, da, suntem chisăliță,
şic, bu-bu uita dec, doc, prumsița lui,
bre, pe unde treci, laşi amenda,
un tip trăit împreună, pierde inimi sub valuri,
un somn, nepufăiesc, stalismin, basculat în sufleu,
un hogea eschimos, alb vorbeşte în blocul Hanovra,
goa de sfori pe gât și cu zât, hopa,
vorbim urât?
Cilcele comoției, radiu și castaniu,
plumb de Bloom, lovește în ochi cu mare sete,
bre, breloc ești ori ce? Ai să rămâi un semn pe lemn,
cilibația diperatăabia se vindiferează,
soclu cu membrul scos la răcoare.
Chiar dacă nu eşti, ce are? Poţi schimba cu putinele,
cu siguranţe, peruci, lacăte, ei, bată-te,
ca un cazac de toarnă alcoholul în holul palatului imperial,
multe brânze,fiori, horia brenciu,
doar unchiul rămâne bine înfipt,
Îi dai un nume, Bubă, vîntul va scoate o fufă,
Chiar dacă vine doamna de psiho,
vântul va scoate rochiile, sutienele, santinelele
vin în fugă, urmele noastre, șepte luni !
Doar trecerea ghimpelui, fără vârstă,
sărutul picerului şi-al plămânului.
Drugul meu pentru tine să cadă,
întinzi sânul, nu-l vei atinge,
după ușă te voi găsi!
Dezonorezi în mine, în cufărul meu,
în praștiile mele, sunt aici, îţi strivesc cupletul,
îţi sărez rănile, mă topesc ca untul, în tine,
mii de molecule se desprind,
totul se ridică, așa, un pic.
*************************************
După ce fu izgonit din ședință, cenaclu, pinaclu, un tânăr arătos, fără testicule, îi trase un pumn de se trezi cu hemoragie în partea de jos a colonului, adică din sigmoidă. Acum, nu-i bai, că nimerni nu te întreabă de sigmoidă, cică m-ai lovit cu sigmoida în coaste, Patimile după mine sunt o continuare a Sf. Sebastian și Victor Brauner. On sait tout de Picasso, de Defoe și alți fotbaliști. La început oamenii aveau trei ochi, apoi doi, apoi niciunul și tot pictau. Mitologia persană și personală cunoaște multe cazuri, mulți căzură în talazuri. Sinarhia era singura ideologie care a fost înțeleasă după dispariție. Cuib cuibușor, tigru inventor, aprentor, kafkanodor, ferigi regale la ore egale, oftau ca lulelele, plămâniiși pielele, noi suntem plămâni, voi sunteți renali, piatră fulgerată, suntem doar o pată, chiorul doar țintește, nevasta plesnește, arată-i peisajul, sondele sunt gajul, acaju, na, o strâmbai la ritm, inimă icnind. Am văzut un porumbel, și-a pus piciorușul chel pe umărul meu, prieten poate fi numai un pepten. A înghețat și Marea Neagră de supărare. Putem trăi oricum, trăim. Bem bere. Scriem.Pe pereți vezi umbre. Foștii idoli. Iar tu beai gin la Smirna cu un pașă.Vadra cu lapte s-a vărsat, citeam Coranul și tot mă minunam de unde-s toate astea. Poetul are darul de a nu-nțelege ce se petrece, Lumea încotro se-ndreaptă? Privesc oglinda, Ce este paloarea ei , ce semne aduce? De mult am îngropat caii în stepă.Frățiile s-au destrămat, doar lideri peste tot, Ba mai mascați, ba fără gât sau cap sau amândouă. Peștii de aur au fugit la bancă să depună icre.Nu dau doi bani pe laude și reclame. Avortul și divorțul sunt la modă. N-am nicio treabă, mă înjură și șoferii, sunt ocupat cu faptele, cu creierii, Dau un bilet de loto pe o carte. Țineți-vă de scaune, vă fură masa. Iar masa este chiar istoria noastră. Mai pune-un marș, băiete, pentru clasa a patra bis.
|
*********************
Între Anna și Caiafa
stau o iapă și o ceafă,
dacă nu slăveam eu eul,
cine termina liceul,
cine obținea licența
cu lanțeta-n Costalenza?
Cu pistolu-n Costa Rica,
recunosc, frumoasă-i frica.
**************************
Copilul cel trist luă fazanul cel trist,
îi suci gâtul cu o mișcare dibace, apoi
îi smulse toate penele, toate, m-am apropiat,
nu era un copil, era un pitic apăsat de complexe,
m-am cutremurat, am intrat într-o casă oarecare,
era a unui alcoolic lăsat la vatră, bea numai acid sulfuric,
a murit, evident, mi-a lăsat casa doar ca să-i sap o groapă
și să-i cânt God saves the Queen, în jurul casei au crescut buruieni uriașe
care , noaptea, vorbeau, ce vorbeau? Legende din vechiul Kent,
a intervenit la timp o vecină inimoasă, pieptoasă și a tăiat buruienile,
m-a luat de bărbat și m-a îngropat în fericire.
Casa somnului era ceva mai rece, în jur se rostogoleau capetele
celor ghilotinați de Franța revoluționară,
iubita locotenentului devenise prostituată,
deși nu-i lipsea inteligența, avea să devină matroană,
apoi milionară și să conducă o fundație de caritate.
A născut un copil trist care a crescut mare și a devenit
mare șef de poliție, un fel de sherif.
Trapaea
Și s-au zvârlit copiii, ce îngeri s-a născut?
Rușinea se-abătuse pe tot ținutul sud,
În lanul de secară mai revenea și Platon,
Juca barbut cu Gatsby și se-nchina lui Aton,
Ei au găsit și capul fălcos al lui Domaso,
Etruscii erau meșteri la fel ca messer Tasso,
Tătarii făceau drumuri, francezii – testamente,
Trăiește-ți clipa, soro, de-i fi la Sacramento,
Armate morți în frunte cu generali de paie,
Păzea că vin popoare de răi masculi în coaie,
Turgheniev nu cunoaște viața insalubră,
Copilul tot mai fierbe în propria sa supă,
Eu nu sunt Still desigur, dar știu ceva de Billy,
Să mi-amintești de floarea uitată în Antile,
Ferma de-animale sosi un nou dictator,
Îl cheamă îl cheamă Nu știu cine, semnează doar Cunctator.
Pe Calea Celor Căi să învățăm Te-Kingul,
Să nu uitați că toate le-a înghițit Beijingul.
Atot-prezent poetul stă singur, scrie, plânge,
Din ceruri cad doar stele , el în sertar le strânge,
Cândva orangutanul le va găsi, citi-va?
Viitorul este sigur știut chiar din ieșiva.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu