Puterea dragostei Nu se poate vorbi. Lucrurile stau diferit. Cu capul în jos. Ne răspândim gândurile, ca pe viruși. Nu a existat niciodată un singur gând. Totul pare mai complex.. Chestie de măsură. Tatata,până la DADA. Orice se explică, numai iubirea mea pentru tine, nu. Sunt oameni care vor răspunsuri exacte. Ei bine, nu se poate. De aceea este un Dumnezeu. Mai este și premoniţia și muniţia, municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul știe, nu spune. În plin deșert, în drumul spre Canaan, oamenii păreau uniţi. Căutări, destine, destinde , dragă, arcul, doare. Tangenţe, tangaje, Tanathos. Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele, peștele oricum vine la musca artificială. Permiteţi-mi să corectez câteva neadevăruri. Doar o clipă. De fapt , nu știu ce să răspund. Să spună clownul, el este Cel Mare. Țineam cartea lipită de piept, degetele în buzunar. Mă fur singur. Adam devine un personaj după ce plonjează pe Pământ. Natura este desăvârșită, tu ești strâmb. Fii binecuvântat din înalturi și de pe pământ. Amin.Supravegheaţi scena cu ochi bănuitori, mai știi? Să revenim, să ne revenim, reverenţă, maestre Gaga.Rătăciţii nu au nevoie de călăuză, rătăcirea este un dar. Cine nu știe, să încerce. Acestea sunt cuvintele unui bărbat. Binele este de partea ininteligibilului. Înţelepciunea, cuminţenia, dreptatea, sfinţenia se aseamănă, de aceea fugim de ele. Integrismul etic este numai o iluzie pioasă. Vă sărut, doamnă, frumos și pe faţă și pe dos, mă scuzaţi că sunt vulgar, dar mă trag din vechi barbari ce străbăteau stepele călare pe iepele albe precum laptele. Din copaci cad coaptele capete de regi și prinţi, ispitit sunt de dorinţi ca Sfântul Antonie din cea Macedonie. Simetrie – mister, act sexual. Sensurile trec, întrebările petrec la banchet.Nu există erori pure. Pygmalion a creat o femeie, arta apropie de Femeie de Bărbat. El a uitat să o îmbrace, să-i dea educaţie. În toată lumea există statui, statui de femei goale. Ce-i cu obsesia asta? La ce folosește, întreabă cerșetorul. Intensitatea pasională a contemplării. În Univers, omul constituie rezerva de libertate. Dar această libertate îl poate și distruge. Spre deosebire de orice altă fiinţă, de orice alt obiect, omul are de ales. Nimeni nu alege în locul său. Riscul este al nostru. Dumnezeu privește, el nu este nici educatorul, nici temnicerul nostru. Faust a ales, nimeni nu l-a obligat. A ales dragostea, bogăţia, a pierdut totul. O noapte întreagă soarele mi-a râs în vis. Asta nu este o alegere. Mai înţelegi ceva? Criminalul a fost depus într-o cușcă de sticlă, ca să poată vedea și să fie văzut chiar mâncând ori făcându-și nevoile.Era acuzat de uciderea a 1200 de bărbaţi, femei și copii. Folosise toate m ij l o a c e l e, cuţit ,topor, frânghie, otravă,glonţ, ș.a. Nu avea nicio remușcare, spunea că primise ordin de la Diavol. Dar dumneata nu poţi gândi fără a primi ordine? a fost întrebarea cheie a acuzării. ”Nu”, a spus scurt inculpatul. „Deci noi ar trebui să-l judecăm pe Diavol”, „Pe el, pe el”, a strigat bucuros criminalul. „ Cum dovedești că ai discutat cu Diavolul?”. „ E aici, în sală, voi sunteţi Diavolul”, fu răspunsul. Rumoare în sală. ”Liniște, altfel vă evacuez!”, a intervenit judecătorul, răsfoind jurnalul acestui individ ciudat. Pe fiecare pagină era descrisă în amănunt câte o crimă. Literele aveau înflorituri gotice. Omul purta ochelari cu ramă neagră, avea ochi mici și pătrunzători,păr negru,părea cam de 60 de ani, dar putea fi mai tânăr. Deodată se auzi un strigăt isteric – „ Îl vreau de bărbat pe acest om”, declară cu voce spartă o femeie cam zburlită și violent vopsită. „ După lege trebuie să-l eliberaţi”. S-au auzit comentarii – „ Nu ţi-e teamă? Dar care lege spune să fie eliberat? ”. „Legea strămoșească”, bubui femeia cu voce de marinar. Pe ușă se strecură un pitic cu pălărie neagră, și pantofi enormi pentru statura sa. „ Eu sunt Diavolul, mă scuzaţi”, șopti prichindelul. „Vino mai aproape”, ceru judecătorul.„ Ai acte?”.”„Am” .„ Ce vârstă ai, cu ce te ocupi?”.„8000 de ani, mă ocup cu orice, doriţi un bilet în iad?”, întrebă mieros saltimbancul. Cineva îl recunoscuse – era clovnul de la circul care tocmai poposise în oraș. Criminalul se holba la el și nu pricepea mare lucru. Apoi interveni – ” E un hoţ, minte, mi-a furat ieri ceasul de buzunar”. „ Nu ţi-e rușine, păcătosule, nu am vorbit noi zilnic la telefon? Nu ţi-am spus eu mereu ce să faci?”, se supără piticul. Sala era înmărmurită. Se auzea doar o picătură ce cădea de pe o ramură pe pervazul ferestrei. Judecătorul făcu infarct. Femeia îl luă pe condamnat sub ochii jandarmilor și-l duse acasă,unde făcu o nuntă ca în povești. De atunci,în oraș nu se mai auzi de nicio crimă. Asta este puterea dragostei. BORIS MARIAN