O, de ştiam de la cernut
Toţi şi-or pune azi centuri
Să dăm cu-al ploii  scrot,

Greu mai merge la fuduli
Alarmat  marșalul lamă
Basme scrie pe o lampă.
Noapte bună, fatădoamnă,

Ninge cu copii de zahăr.  
Ninge, viscol, vodkă bei,    

O, de ştiam de la cernut

Că dragostea cu sânge-omoară,

Că fructele sunt cap de oameni,

Te-nfundă-n zât şi te vioară,

Lăsam politicile-acestea

C-un dedesubt mai primitor

Abia se-nfiripa romanul,

Şi libidoul – ce sfios!

 

Ca Tokio, regula e dură,

Nu dovlecei, bomboane doară.

Nu scalp, chirurgul ia o carte

O coase chiar la subțioară.

Când inima  tranșează versul,

Ea scoate-n geam un scrot, târându-l.

Aici se isprăveşte cearta!

Respiră soațele, pământul.