sâmbătă, 11 februarie 2017

Bookmark and Share La Vaslui e visul lui, visul e un fel de virus, Trenu-oftează ca un tigrus, frânele chiue-n voie, Uhle Spiegel din Feroe vine-n vizită, visează Un palat pe o pârlează. Pedagogi, bone, amante are-n spate, sunt vagante, Visul lui e-o piersică răsărită, vestică, Ierburi cresc jur-împrejur, n-are treabă Bialoncourt, Trenul ca o râmă pleacă prin prăpăstii, cade-o leacă, Uhle vine și la circ, ne prezintă un brac-bric. Vocea din cupolă strigă – Uhle încă nu ești rigă, Vine Lydia c-un tată, cu intenția să-i bată, Să-l împuște pe nemernic, c-a născut Lydia anemic Un bebe cu trei picioare. Fără cap, în gură-o floare. Ba mai este și Martina cea cu cercul și bulina, i-au și dat piramidon de la farao Memnon. Arestați cu toți, fac nazuri, are Uhle „mult” necazuri, Însă Judele Siprem le oferă a la creme și trei bice pe spinare să le crească bubișoare. BMM Ambră Noapte de ambră, de apă, snoabă, Cărțile se întorc la locul lor, Ultimul cuvânt nu există, noaptea sângelui fierbinte, Trandafirul este numele Julietei, Copiii vin după război, de pildă războiul rozelor, Ce înțelegi, tu, Zoil, înecat în propria îngâmfare? Dintre trunchiurile roșii se ivesc femeile albe. Ne legănăm în ritm de astre, se nasc comete. Ideea mea este să nu murim. Lupul de aur a intrat în casă. Der Teufel lacht ha-ha-hui. Lucrând la acest text, un lup s-a prefăcut în ambră, Nu o să credeți, dar este treaba Dumneavoastră. Dar o chitară cu diamante ași văzut? Dar o harpă de iarbă? ************************************** Într-un lagăr, fără joagăr, cineva și-a construit un pian dintr-un copac, clapele și le-a făcut din proprii dinți, pedalele erau picioarele unui coleg mort, a ieșit o simfonie care a fost interpretată ******************************************* Ciocănitoarea de fier bate o dată - se face roșu, mai bate o dată- se face verde, astfel apare curcubeul, între subiect și predicat apare o furnică pe nume Guțăcarenunecruță, pentru furnică numele este cam lung, la angajare i s-a spus Gu, era radioactivă, dar nu avea aripi, le-a luat de la un vultur condamnat, judecat și executat. Eram captivii acestui Gu. Durere, tristețe, ce alegi, cetitorule? Dedalus is model youth. BMM Cine moare Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte. Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru. Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii. Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis; cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile". Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu citeşte; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat. Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează. Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea. Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira. Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim... Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare. Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul. Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie. Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale. Dacă va fi să furi, fură o sărutare. Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica. Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire. Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi... poezie de Martha Medeiros Adăugat de Adriana Pleşca Bookmark and Share La Vaslui e visul lui, visul e un fel de virus, Trenu-oftează ca un tigrus, frânele chiue-n voie, Uhle Spiegel din Feroe vine-n vizită, visează Un palat pe o pârlează. Pedagogi, bone, amante are-n spate, sunt vagante, Visul lui e-o piersică răsărită, vestică, Ierburi cresc jur-împrejur, n-are treabă Bialoncourt, Trenul ca o râmă pleacă prin prăpăstii, cade-o leacă, Uhle vine și la circ, ne prezintă un brac-bric. Vocea din cupolă strigă – Uhle încă nu ești rigă, Vine Lydia c-un tată, cu intenția să-i bată, Să-l împuște pe nemernic, c-a născut Lydia anemic Un bebe cu trei picioare. Fără cap, în gură-o floare. Ba mai este și Martina cea cu cercul și bulina, i-au și dat piramidon de la farao Memnon. Arestați cu toți, fac nazuri, are Uhle „mult” necazuri, Însă Judele Suprem le oferă a la creme și trei bice pe spinare să le crească bubișoare. BMM LikeShow more reactions Comment Share . Comments Boris Mehr

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu