Naufragiu previzibil

Naufragiu previzibil Am căzut dincolo de luntre, visul era pe debarcader, frica de atingere naște vise, iubirea ca și ura nu construiesc nimic, atunci inventăm percuția și persecuția. Îți plac glaciațiunile. Sunt albastre. Panica vine din noi și se întoarce la noi. Ritmul nașterii îl cunoaște femeia. Dar tu ești invizibilă. Așa vrei? Altfel nu poți. Centrifugă ești, căprițo. O mână scrie pe alta. Tu ești măsura mea, tu ești măsura ta, tu, numai tu. Îmi place vuietul veșniciei, l-am ascultat la spital. Privirea femeii este mai iute ca gândul. Nu repara, nu remaia, lasă visul să se scufunde. Uită cuvântul timp, e peste tot, ca și aerul, uită-l. Eu iubesc numai greșelile tale. Sunt multe. Punți către cer nu există, mozaicul pașilor tăi e peste tot. Nu suntem rug, Doamne ferește, doar floare de cactus. Nici puzzle, asta-i ceva prea nou pentru mine. Absolutul nu există, ți-am spus, dar degeaba. Nici moartea nu e absolută, cât despre iubire, nimic mai efemer. Legea păpădiei este mult mai aproape de noi. Sunt sigur că auzi cum cad micile parașute ale păpădiei. BMM Într-un poem liber e desenat un taur, de la Atena la Troia se face tinichea, un înger fraged se lipește de noi, maci negri arată drumul, respiri un zâmbet, omnia fluunt, șoptești, ambulanța aleargă degeaba, caravanele trec cu morți galbeni ca șofranul, sub un gard doarme împărăteasa irina, unus Petrus est in Roma, una turis in Verona, unde te voi căuta voi găsi poe altul, el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire, de ce? Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic. Nicio lacrimă nu va mișca pietrele. Prea mult iubești albul, el te va acoperi. Vicleana culoare albă. Cel fără sânge, căruia vârcolacii și aurolacii i-au luat totul, acela va fi Mântuitorul. Iubește-L. Este o nouă Biblie, ascunde-o. BMM Balbus Balbus was building a bus, calicii umblă în jurul lui Caesar, între uimire și disperare stai și alegi, rezultă un poem, foi în vânt, primăvara ne așteaptă cu ghiocei mărunți, tu umbli cu tocurile pe inima mea, nu-l cunoști pe Balbus, n-ai să-l cunoști. Pentru tine iubirea este ceva normal. Nu cunoști labirintul lui Dedal, nici nu este nevoie. E suficient că ne-am despărțit. De acum putem muri și singuri, aparent singuri, mereu există cineva pe aproape. BMM