Andromeda În vremuri imemoriale călătoream prin nebuloasa Andromedă, Mă însoțea o harpă de argint, Învățam să zbor, duhuri urlau cu spaimă, Păduri de ceață creșteau departe-n adânc, Ce importanță au numele? În trestiile acelea curgea un sânge albastru, Sărutam glezna suavei Andromeda, Acolo nu este nisip, nici țărână, Andromeda înseamnă iubire într-un infinit neospitalier, Precum un melc tăcerea îmi poartă casa, amintirile, Urma lui strălucește sibilinic, Nimic nu poate învinge tăcerea, Soră cu norii, cu ploile lungi, cu noaptea stelară, Încep de aici, de acum, din haos născut în fiece clipă, Nici nu știi când treci peste moarte , Doar respirația, două respirații, un act sexual prelungit și confuz, Dar cine așteaptă și ce? Sinceritatea poartă o mască violetă, În liniște fanfarele sună ca în timpanele unui surd fericit. Ipocrit, disperat se apropie neantul, E același, nu-i altul, neant. Îl gustăm ca pe-un tort, o tortură de prim sort , moartea. Orgolioși, orgiacici, restanțierii și răii platnici mor. Sinuciderea costă, o mostră de prost gust. Luxul vieții interioare, cu parchet și covoare, lux. Plictisit cască leul, el duce greul purității. BORIS MARIAN Am scris un poem Am scris un poem, Nu l-a citit nici dracul în persoană, Eu cred în inteligența dracului, știu, fiecare are un înger, el ne înghiontește, scrie și tu ceva, am fost pe toate meridianele și paralele, am fost în orașul proștilor, harnicilor, geniilor, dar nu am găsit orașul Poesiei, este el undeva, nu se poate, am venit cu un jurnal gros cât o ușă de stejar, acolo am scris cum a călătorit pe spinarea lui Moby Dick, cum m-am iubit cu Sapho, cum am scăpat de pe Titanic purtat de o nereidă, prostii, slavă Domnului, oarecum sunt întreg la minte, asta spun și înțelepții galactici, alături de mine este Sancho, cine sunt eu nu știe nimeni, nici Dulcineea de Tobosca. ************************** Raza mea de acțiune se pierde în cosmos, nu te bucura, nu ești pe traiectorie, orice minciună are o rază, două, adevărul este o bombă nucleară, e bine să te ferești de efecte, je cherche toute ma vis, que? Chinul cotidian nu este poezie. Tralala quotidien este gentile. Les larmes quotidiennes ennuient. Quotidien soit l”amour, comme le pain. Asta îmi spunea |Robert R., mare poet uitat. Tu ce spui? Vrei să te știe lumea? Ei și? Privește în soare și taci. Cel puțin te bronzezi. BMM