Atenție, sufletul

　

Atenție, mi-am pierdut sufletul,

Aducătorului – bună recompensă,
Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte,
Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,
Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele strălucesc
Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își ascultă stăpânul,
Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar,
Ehei,, când vede aurul din aproapele său,
Aleargă o sută de mile și mai mult,
Ocolește pământul, aduce plante exotice
și le depune la picioarele sfintei iubiri.

Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu,
Îl las celui sau celei care l-a furat,

Sunt sigur că la ceva tot folosește.


Xxxxxxx

Să fii mai sfânt decât un sfânt,

să-lumineze ochii sfânta

care-a venit c-un piept ca stânca,

că vrem și roade,nu pământ.

Erai un nud ceva mai jos,

purtai un hyacint pe umăr,

miresele căutau sfios

să-și completeze-un magic număr.

Și ne-am uitat, ne-am tot uitat

până ce devenirăm aburi,

de când nici nu ne-am sărutat?

Mă doare inima în hamuri.



Boris M. Marian

　

　

　

　



. |