Abel-Cain- poem

　

Doamne, nu mă-nvăța ce-i ura,
Nu-mi lăsa sufletul să plece în lume,
Mai bine mă faci legumă, humă,
Unde e fratele Cain? Spune-mi.

Unde e fratele câine, unde?

E lângă tine, îmi spune Domnul,
Cain se uită la mine, tace,
Nu știu, gândește, plânge, nu știu.

Aud cum se roagă-ncet, e Cain?
Cine sunt eu, mai sunt eu Abel?

Ajung la marginea scrisului, zarva

Zadarnică, dar lumească, tace.
Cândva creșteam viermi de mătase,
Priveam cum alunecă unul spre altul,
Ca niște degete tăiate, lama
Însângerată spune, spune.
Apoi izvodeau lumina stelară,
Era mătasea o minune.
Iar eu încerc să-nțeleg Divina
Comedie fără text și vină.
Jivină, zice fugara rimă,
Aud exclamațiile surdului, doarme?

La capătul călătoriei, lacătul,
Pletele încărunțite, păcatul.
Femeia Ideală, șpagatul,
Aveam o mare încredere, iartă,
Iluzia cutreieră prin pulberi și aștri,
Unde sunt Beatricele toate?

Zgârcitul crede că averea se-adună,
Banii cu banii se împreună,
De nu e logică nimic nu e,
Cum ar lipsi Cimabue.

Mâna o-ntinzi , primești un leu,

Dacă te-nalți , devii un zeu ,
mi-mi plesnește o vână-n cap,
de-aș fi mai calm, de-aș fi un crap.

Ce să mai scriu? Că te iubesc?
O, da, oda , o, rai lumesc,

Poate-nțelegi ce vreau să spun .
Mă parodiez ca un nebun.
BORIS MARIAN

　

Se poate trăi


Se poate trăi fără panică, doar din iubire,
Minciunile fug precum rozătoarele în unghere,
Să uităm luptele trecute, armele Diavolului,
Din slăbiciune ne-am născut, dar am crescut oameni,
Vă asigur că dincolo este o altă viață,
Nimeni nu o poate vedea, dar există,
Să nu ceri ajutor, el va veni singur, nechemat,
Aburii biruințelor vor trece precum alcoolul,

Nu uitați florile tăcerii, cresc din iubire,
Împreună vom fi mai mult decât fericiți,
Nu am spus totul, dar nu este destul?

Acta est fabula.

BMM
Aveam senzația că sunt un pește.

nu simțeam nici frigul, nici căldura,

eram undeva, în canalul mânecii,

erau oameni de diverse rase,

unii stăteau în grup, tremurau,se rugau?

O femeie superbă mă privea cu coada ochiului,

îmi părea rău să mă trezesc, dar V. murise

de o congestie, nu puteam să cred,

la R. nici nu mă mai gândeam,

N. se afla după gratiile unui ospiciu de maximă siguranță,

în camera mea a pătruns un pițigoi,

urechile mi se făcuseră aripi,

umbra mea s-a sinucis în curte,

dar eu nu am curte, la mulți ani,

este 21 septembrie, aiurezi îmi spune iubita,

simt un nod în gât, plâng fără lacrimi,

mâine voi scrie despre muzica sferelor,

regele avea la curte un compozitor,

s-au dus la scăldat, s-au înecat amândoi,

lacul a devenit o simfonie, Mahilaropia

era un oraș, nu-l căutați, aveau principii ciudate,

când ești bogat ești bun, ai prieteni, ai caracter,

faptele depind de avere, dar am intrat în alt vis,

vorbim altădată.

BMM