sâmbătă, 30 septembrie 2017
Animal ciudat
Un animal ciudat, pisica -șoarece,
Înoată, vorbește, scrie, stoarcere,
Cu geamandura Neufahrwasser,
A prins un pescăruș în plasă.
Un pescăruș în bocanci de soldat,
Pisica-șoarece este aluat.
De sute de ani ruginește, e moale
mi-a spus o trecătoare goală.
nici nu știți ce face, ce drege
când nu e nimeni acasă, pe degete.
Profil divin, un biet hoinar,
Cu taina lui, un neant de jar,
Când moartea moare uneori
și eu mai sper și eu mai mor.
Abia grăit, între lumini,
Cuvântul piere din senin,
Eu mâna-ntind, primesc nimic,
Lucrează îngerii la circ.
Doar poezia fermentând
Se face vin, îmbată-un gând.
Poemul hormonal , femural,
Este poemul abisal.
De la alb la astral, mai sur
Mai tremur, nu mai cutremuri.
Fug și saltă caii roșii
Printre rânduri, rupe cocoșii,
Dar poemul tiroidean
Strigă-n sâmburi, de circa un an.
Am iubit ce-i demodat,
Dar și noul s-a re-demascat
Înțeleg că e f. important
Este Oul originar, gigant.
O zi de scrum, viitor de bronz,
Naivi întru legendă, bonzi,
Castele Morții înălțăm,
Iar viața e-n arendă, sudăm.
Pe marmuri flori împrăștiind,
Iubind prin anotimpuri tâmp.
Vezi aștri cum se-aprind, se sting
În falduri, nimburi de argint. .
Cuprins de vrajă și de verb,
poetul e o frunză, herb.
între nervuri și între nervi,
o rază, ca-n meduză-cerb.
Virgină statuie cu spate la mare,
Prin ochiul aparenței, ardoare,
Întreabă unde-i ocrul, dispare,
Dar sângele, dar trupul abandonat nu moare.
În liniștea grădinii, un leagăn întruna,
Un câine latră, e mătrăguna,
Al omului sălaș lunar,
Aleg o floare de muștar.
*********************
Atenție, sufletul
Atenție, mi-am pierdut sufletul,
Aducătorului – bună recompensă,
Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte,
Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,
Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele strălucesc
Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își ascultă stăpânul,
Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar,
Ehei,, când vede aurul din aproapele său,
Aleargă o sută de mile și mai mult,
Ocolește pământul, aduce plante exotice
și le depune la picioarele sfintei iubiri.
Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu,
Îl las celui sau celei care l-a furat,
Sunt sigur că la ceva tot folosește.
Xxxxxxx
Să fii mai sfânt decât un sfânt,
să-lumineze ochii sfânta
care-a venit c-un piept ca stânca,
că vrem și roade,nu pământ.
Erai un nud ceva mai jos,
purtai un hyacint pe umăr,
miresele căutau sfios
să-și completeze-un magic număr.
Și ne-am uitat, ne-am tot uitat
până ce devenirăm aburi,
de când nici nu ne-am sărutat?
Mă doare inima în hamuri.
*8888988*
Noi pe Topolog urcam,
cu Topârcea discutam,
cumpărase-acel pământ
un bașibuzuc din Krâm.
Gândul ne era la Tarra,
Scarlett,Scarlett din Samara,
Mandelștam , prieten drag
nimerise în Gulag,
Dilibau,dilibau,
toți poeții aiurau,
numai Dante ne privea
cu un ochi de prin perdea,
ne vom re-ntâni,vă rog,
peste-un veac pe Topolog.
BMM
Boris M. Marian
. |
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu