Tristeţe pe ambele maluri


La malul Babilonului am şezut şi am plâns,
Cu Diavolul însuşi luat-am un prânz,
Tavanul coboară mai jos, tot mai jos,
Nici zbor, nici speranță, deces vicios.
Trec oștile triste de pachidermi,

De ești temerar, începi să te temi,
Oamenii-s buni, nici Cain nu-i rău,
Ajungi prin tuneluri la Dumnzeu.

La umbra ciupercilor mai meditezi,

Să fii totuși gnostic ori , simplu, să crezi,
Acesta e malul pe care ajungi,

Viața-i zgârcită, postumele-s lungi,
Ai timp se reiei aventura, să scrii
Petru milioane de morți zurbagii.

Cu ghiarele, dinții degeaba te-agăți,
Mai joacă și Domnul , uneori, cărți.


BMM
O vinit vacanța mare și se caută fecioare,


șerpii se ascund sub sâni, dau din coadă veseli câini ,


globuri albe,mure dulci, dacă vii, nu te mai duci,


râset mare, de n-o fost, c-au găsit sub brazi un mort,


cine fu, cine să știe, că purta o pălărie,


lumânarea-i lângă el, a venit un mărunțel,


așteptăm organele, s-au oprit chiolhanele,


munții stau de strajă, drepți, că degeaba mai aștepți,


zisă unul, eu socot că era al meu nepot,


s-a dus în Tasmania, nu-i plăcu Rumania.


BMM
Constructori pe mari catalige


fac planuri și gropi îndeajuns,


e vremea de aur, vertije


de legi pentru muls,


că vaca naturii umane


dă lapte hoției oricând,


purceii mănâncă banane,


se dă pe un leu un pământ,


iar mâinii extereștrii


nu vor găsi doar pustiu,


castele păzite de peștii


ce aer înghit și mai scriu.