Este?
___________________________________
Soldații
s-au pierdut în mlaștinile istoriei,
Au trecut
peste sârma ghimpată,
s-au ridicat
pe socluri, iar eu mă curăț încet,
de păcate mă
curăț, prin arderea lentă a unei lumânări,
unde e casa
tăcerii? Cineva mi-a dat cheia,
dar nu
cunosc casa, nici ușa spre nicăieri.
Sângele
zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă,
În jurul
nostru este o vijelie grozavă,
Iubito, hai
să ne ascundem
Sub blana uriașului urs ucis de atlanții
pe care nu i-a văzut încă nimeni.
Cum să ridic
eu noaptea aceasta ca pe un munte?
Iarba e pârjolită,
ochii sunt pârjoliți,
Apele se
întunecă, ce vânează șarpele
Când adună
veninul sub colți?
Ploaia le
spală pe toate. Auzi cum bate inima Universului?
Vântul
străbate creierul meu obosit,
Doar pianul mai
poate aduce-alinare,
Brusc goarna
Infernului năvălește în pacea bolnavă.
Oamenii
aleargă, ei caută un adăpost,
Noi ne
privim, tăcem, ce să vorbim?
Prea mult am
vorbit într-o viață.
E vreme
sărutului, este?
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu