Mergeam în pustiu
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, am scos inima,a venit o
hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,
am trăit o viață, aceasta era partea superioară a
machetei.
Duioșia este un act de agresiune, viclean,
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul ,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul ,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,
am trăit o viață, aceasta era partea superioară a
machetei
Se încarcă o
altă viziune, o
barde, bard,
Poetul , prin acest volum selectiv,
elegant, impozant,
ar putea deveni celebru, Numele profesorului, Profesorul de fericire,
Vocea profesorului,
Viaţa de profesor, Mers în pustiu
sau Căutarea lui Dumnezeu,
Adesea între ore solitare, Abis sau a şaptea
poartă, "Opera Omnia",.
Greu, târziu, poate la sfârşitul re-lecturilor, îţi dai seama că
autorul este un EU apostat, proscris,
Greu, târziu, poate la sfârşitul re-lecturilor, îţi dai seama că
autorul este un EU apostat, proscris,
urmărit, vânat de un "wanted" afişat
pe
toţi pereţii, iar căutatul şi vânătorii se uită simultan la acelaşi
afiş. Un spirit non-conformist, de Gavroche incorigibil,
toţi pereţii, iar căutatul şi vânătorii se uită simultan la acelaşi
afiş. Un spirit non-conformist, de Gavroche incorigibil,
traversează poezia. un antagonism genetic la toate forţele
inerţiale, rutiniere, fără putinţa de a se atenua.
Incontestabil, el are o vocaţie a insurgenţei,
inerţiale, rutiniere, fără putinţa de a se atenua.
Incontestabil, el are o vocaţie a insurgenţei,
a
opoziţiei şi chiar a opoziţiei fără
revoluţie,
ca atitudine umană şi poetică.
Altfel, frecventează alternativ şi
Infernul (existenţial) şi
Paradisul (erotic), evitând lumea intermediară a Purgatoriului.
Autorul chiar nu evită angajarea de partea libertăţii baricadei, ca în
acest pamflet cu adresă sigură: "În copilărie mă-nduioşa eroismul /
Omului roşu, / Când a murit tatăl omului roşu, lumea plângea. / Nu
toată lumea. / Am aflat multe, prea multe / Despre omul roşu, / s-a
făcut mititel omul roşu. / Acum eu nu iubesc culorile uni, / Roşu,
negru, brun, verde, galben, / Iubesc curcubeul, Aurora Boreală, ţărmul
mării, / Ochii iubitei, zăpezile de pe Kilimandjaro, / Stelele, chiar
stelele, sunt un lunatic, / Dar, uneori, câte un om cu suflet roşu sau
negru / Îmi trimite depeşe falsificate, îmi scrie înjurături / În
versuri, omul roşu se crede democrat, / Reformist şi revoluţionar,
talentat şi chiar / Avangardist, uneori îl roade o veche invidie, / O
ţine înainte, a schimbat pistolul pe un computer / Omul roşu nu va
muri niciodată. Venind cu treabă din Epir, / La
subţioară cu Shakespeare, / Vorbind cu Hamlet, Rosenkranz, / Cobor din
tren la Târgu Neamţ, / Unde se scrie elegant / Despre fazani, despre
neant, / Iar la sfârşit n-aveam un sfanţ / Şi, doamnă, azi suntem
amanţi.Marţianul vine din provincii, / Trece liniştit prin catedrală, /
Paradisul (erotic), evitând lumea intermediară a Purgatoriului.
Autorul chiar nu evită angajarea de partea libertăţii baricadei, ca în
acest pamflet cu adresă sigură: "În copilărie mă-nduioşa eroismul /
Omului roşu, / Când a murit tatăl omului roşu, lumea plângea. / Nu
toată lumea. / Am aflat multe, prea multe / Despre omul roşu, / s-a
făcut mititel omul roşu. / Acum eu nu iubesc culorile uni, / Roşu,
negru, brun, verde, galben, / Iubesc curcubeul, Aurora Boreală, ţărmul
mării, / Ochii iubitei, zăpezile de pe Kilimandjaro, / Stelele, chiar
stelele, sunt un lunatic, / Dar, uneori, câte un om cu suflet roşu sau
negru / Îmi trimite depeşe falsificate, îmi scrie înjurături / În
versuri, omul roşu se crede democrat, / Reformist şi revoluţionar,
talentat şi chiar / Avangardist, uneori îl roade o veche invidie, / O
ţine înainte, a schimbat pistolul pe un computer / Omul roşu nu va
muri niciodată. Venind cu treabă din Epir, / La
subţioară cu Shakespeare, / Vorbind cu Hamlet, Rosenkranz, / Cobor din
tren la Târgu Neamţ, / Unde se scrie elegant / Despre fazani, despre
neant, / Iar la sfârşit n-aveam un sfanţ / Şi, doamnă, azi suntem
amanţi.Marţianul vine din provincii, / Trece liniştit prin catedrală, /
Seamănă puţin şi cu Da Vinci, / E născut pe-ascuns de o
vestală. / Pare-apatic
uneori, pentru derută, / Poartă măşti, e hărţuit, însă degeaba, /
Marţianul are o faţă slută, / Nici oglinda nu-l suportă, oarba. / El
nu i-a citit pe Kafka, / Nici pe Cărtărescu, Llosa, / Marţianul doarme
pe Relaxa / Şi nu gustă poezia, proza.
uneori, pentru derută, / Poartă măşti, e hărţuit, însă degeaba, /
Marţianul are o faţă slută, / Nici oglinda nu-l suportă, oarba. / El
nu i-a citit pe Kafka, / Nici pe Cărtărescu, Llosa, / Marţianul doarme
pe Relaxa / Şi nu gustă poezia, proza.
BORIS MARIAN
>
>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu