Atenție, sufletul
Atenție, mi-am pierdut sufletul,
Aducătorului – bună recompensă,
Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte,
Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,
Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele
strălucesc
Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își
ascultă stăpânul,
Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar,
Ehei,, când vede aurul din aproapele său,
Aleargă o sută de mile și mai mult,
Ocolește pământul, aduce plante exotice
și le depune la picioarele sfintei iubiri.
Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu,
Îl las celui sau celei care l-a furat,
Sunt sigur că la ceva tot folosește.
Boris Marian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu