sâmbătă, 7 mai 2016
DX
DXSatyricon
N-ați înțeles nici astăzi, bieți critici mărginași,
Că scrisu-i existența, iar restul doar panaș.
Vascrisul ei de viață, pe orice vas mă aflu,
Visez sirena dulce, ei, na, s-a rupt un cablu.
Apoi urcând Olimpul, Parnasul și apoi Pindul,
Tot eu țin parastasul și și-mi cânt poemul singur.
Ne despărțim, se pare, dar noi nu ne cunoaștem,
De câte veacuri, dragă, suntem tot dați în Paște?
Nu ne trezim niciunde, nicicum dintr-un canon,
Canonul prinde farmec anume c-un chanson.
Funest vâslaș de care se scrie și în cronici,
El poate ne desparte, cădea-vom hipertonici,
Ne-o săruta c-un ultim oftat și mult fior,
Așa-mi doresc, prințesă din depărtări, să mor.
Exiști? Exist? Există viață după moarte?
O, Doamne, infinită e orice libertate,
Păcatul nu-i păcat de e nu-i făcut în silă,
Tortura se preschimbă tre-simplu în tortilă.
Viasam că trăncăneam cu însăși Cleopatra,
Eram prin clasa a cincea ori poate printr-a șasea,
Îmi povestea de Caesar, de alții, de Antoniu,
Eu pregăteam în taină o bombă cu plutoniu,
Clădirea făcu bum, se clătină clădirea,
Iar Cleopatra brună fugi-n halat subțire,
s-au repezit ciumații cu ură să mă-mnpungă,
mai rea era gorila venită chiar din junglă,
noroc că-n cale-și plimbă visările de îngeri
fecioarele ce nu știu de supărări și plângeri.
Ți-e foame? Cheamă leul, te va scăpa de toate,
Ascunde măști de gaze, nepoate, strănepoate,
Cu Maldoror nu-i bine să joci, te ține bine,
Să nu pierzi ținte, șnururi la haine și botine,
Se-adună cerul, cerne cu smirnă și podoabe,
Tu n-ai să scapi, poete, adună versuri, boabe,
andrelele se joacă, iar firul morții merge,
oițele din basme devin un pic mai blege,
așa trăiesc, cu Cleo, cu Beatrice, Lara,
m-așteaptă de departe eternă, primăvara.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu