CHATEAUROUX

CHATEAUROUX Acolo, la Chateauroux mi-am găsit un guru-gru, El citea doar noaptea, eu îl căutam pe Dumnzeu, Noaptea strigă pruncul – MAMĂ, noaptea dragostea te cheamă, Largul mării, vuiet surd, în abisuri mă cufund, m-am desprins de plac-placenta, urmăresc doar emergenta care-nalță viața , versul, cine știe care-i mersul? Veșnic orizont , pământul, iau cuvântul frământându-l, Sânii tău iau forma stelei dintr-un cosmos de mistere. Noaptea apei, trandafirii dau și ei bir amăgirii, Noaptea sângelui, cernuții, carusel nebun, căluții. *************************************************diavolul Destinul nebunului – să fie luat în serios, O, libertatea nebunului, nemurire curată, mi-a înghețat diavolul în computer, ce se poate compara cu omul? Taurii de ceață știu ei ce știu. Abbadon trece obosit de atâta iubire, Extenuat de atâta iubire, A adormit pe scara unui tren, La un viraj a căzut între fragi. Guri de femei flămânde. Greierii i-au cântat prohodul, Brancardieri –castori cuminți, fumurii, În schimb i se oferă o scorbură adâncă. Stai, strigă viteazul Abbadon, unde e regele Balthasar? Cu fiece moarte , pământul devine mai greu, Iar sarcina Domnului mai ușoară, Unealta bătrânilor orbi tot sapă și sapă. Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări, Iar jos este Raiul. BORIS MARIAN