Să nu râzi niciodată

Să nu râzi niciodată Să nu râzi niciodată de râși, Asta îți spun, dimineața este burduhănoasă, Strâng din dinți, de la pupături la execuții, Nu mai arunca rândunici spre mine, Rândunicile se prefac în găini, Ele, găinile merg peste tot, Vizitează curți imperiale, La Polul Nord mor, la Polul Sud mor, Dar un jude-n Edinbourgh laudă poemul pur. Grea-i iubirea, dear Irina, nu-mi vorbi de ocean, Vom fugi cu o velieră, ne-om iubi-n aeroplan, Dacă dragostea nu este, o vom inventa din nou, Ea domnește fără dovezi, nici buletine de analiză, și beția-i un fel de dragoste, iese din tine ca un duh și se ascunde în inima fetelor părăsite. Panteismul iubirii ,asta este, nu râde. BMM Unii aveți chipuri trufașe, alții indiferente, puțini te privesc precum stelele iubitoare în nopțile adânci ale poeților. Să nu ucizi păsările cântătoare, să nu calci în picioare suflete îndrăgostite, pășind cu eleganță peste sentimente smintite. M-am temut mereu să ies din carapace, am cunoscut puterea indiferenței, a uitării, malefica noastră uitare, cine crede-n minuni are dreptul să se îmbete… Cu fiecare cuvânt murim câte puțin Cu fiecare cuvânt murim