Marea necunoscută

Marea necunoscută Ai toată viața înainte, Îmi spune fostul diriginte, E un centaur, creier mare, Cum nu posedă orișicare. Pe lângă el un clovn subțire Aleargă și îi dă de știre, Ilustru este el, dar n-are lustru, Are în schimb o soacră și un cuscru, Pacienți cu toții la o clinică în Vest, Aici un cerșetor îmi cere rest, Trăim într-o cutie neagră, Din care vom ieși cu o podagră. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ E noapte și sunt absolut singur, Numai un om poate ști chestia asta, Nu este viața un șir de întemnițări? Deschid fereastra și descopăr o circulație dublă. Lumea vine spre mine, Eu mă lupt să ies înainte de catastrofă, Trăiesc într-o cameră în care permanent este cineva, Se pare că nu există spațiu virgin. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ E vremea unor teme grave, Când râsul se măsoară-n grame, Când vorbăria are sens, E vremea unui plâns imens, Văzut-ați stea pierind plângând Sau pasăre fără cuvânt? Căutam un suflet care să-mi semene, Dară semințele nu prea sunt gemene, Cântam amândoi la o singură vioară, Vioara e pasăre, uite că zboară. Femeia nu este precum bărbatul, Asta o știu orașul și satul, Femeia este aspră, blândă, dulce, Ea te gonește și te aduce, Tăcerea femeii e bombă atomică, Poate că este chiar hipertonică, Femeia te naște și te ucide, Bărbații par niște omide. E timpul să facem o revoluție, Dictator-femeia, apoi execuție. Nimic nu este real în viață, Poate, doar moartea, iubirea ne-nvață. ****************************** Fricoșii nu mor niciodată, La fel și mincinoșii mai banali, cei buni plătesc pe baza notelor de plată, povestea-i cunoscută de mulți ani. De ce crezi tu că te mai caut, te caut? Ai devenit o umbră, poate ești un flaut. Că sufletul, precum năframa veche Mai se destramă, cu o molie pereche, A creak and dark whirr in the air, Hai-hu, hai-ho, a fost mai ieri, n-a fost nici ieri. BORIS MARIAN