S-a strâns și drumul ca o funie

S-a strâns și drumul ca o funie În jurul gâtului meu, peste tot văd Falși sinucigași zbenguindu-se, În hambar se adună capete pierdute, Noaptea se încuie porțile, hoții rămân afară. Ehei, afară e trai , nenică, fură cine poate, nepoate, Unii zac legați de rădăcini, alții sunt delegați pentru mărăcini. Pribeagă umblă o candelă, un suflet de parafină, Zadarnic lovești pământul cu călcâiul drept, Visele ne viclenesc, ne jupoaie, Să-nceapă al lumii vechi, ce? A pus cine trebuie mâna. Un giuvaer de fată se-nclină spre tine. Trăiești, ai murit, nu contează. Visezi. **************************** Trăiești ori nu trăiești - e tainică povestea, De multe ori căutată nu ți-am zărit nici pașii, Mai lași un semn, ici, acolo, tu nu știi ce-i eresul, Spectacolul se-amână, la joc pierdurăm așii. Eu te zăream pe-o stâncă, erai Calypso poate, Îți simt căldura, oare? Mirosul Mării Moarte. Cică există-n mintea nebunului speranță, Actorul pierde-n urmă trompetele – emoții, Se umple marea toată doar de tăceri cernite, Dacă exiști, revino, dacă mai dormi trezește Din nou acele clipe când mai credeam în tine, Cum mai trăiești? Să nu-mi spui că este foarte bine. BMM