duminică, 11 decembrie 2016

Precum Tristan

Precum Tristan Îndrăgostit precum Tristan ori Bergerac, Fără speranță, fără nici un franc, Aud o violină de departe, De dincolo de viață și de moarte. De-acolo vin acele duhuri rele Ce ne dezbină și aruncă din nacele Smoală și foc, în timp ce-n pacea codrului Madona Își lăcrimează ochii . Templul din Altona Era pustiu, totul era normal, Copiii se făceau, creșteau, Doar violina-și continua cântarea, O tânguire care tulbură și marea, Ea era blondă, ochii verzi-albaștri, Bijuterie pentru călătoru-n aștri, Pluteam cu ea, cer și pământ, totuna, Era lumina, eu eram furtuna. BMM Domnul Smithson Trezit la miezul nopții, domnul Smithson Își căută ciorapii, mâna sa dădu peste altă mână Care răspunse cu o strângere caldă, Se miră oarecum, vecinul nu obișnuia să vină noapte În vizită, auzi o voce, vino cu mine, Am să-ți spun o poveste, stai jos, aici, Sub pat și ascultă. Călătoream de trei zile În derivă prin Golful Persic, de teamă, Unul din tigri se prefăcuse în vioară, Cânta și ne sfâșia, unul câte unul, Părea ceva real, eram tot mai puțini, Sufletele celor dispăruți se adunau în mine, Am început să mă rog Dumnezeului Vers, Guzganii alergau în jurul meu, eram deja singurul om, Pe corabie, iată Legea, spuse Dumnezeu În mijlocul furtunii, în fața ei stau Kafka și Kupka, Sunt îngerii mei, ascultă-i. Se luminase de ziuă. Domnul Smithson își notă repede cele întâmplate, Avea o invitație la Academie, chiar nu știa ce va spune, Acum, iată, textul era gata. ********************************* Un corăbier în larguri de tristeți Scoase pistolul și-mpușcă o muscă, Era regina muștelor de aur, Ieși Columb din bietul său cavou și-l înjură pe corăbier ca pe-un tâlhar, cum îndrăznești, măi, Jerry, să mă tulburi, că Ieremia dă cu oiștea-n gard, nu mă mai mir, dar tu, un amărât de corăbier, ce naiba faci în insulele mele? Eu sunt Ulise, spuse Jerry, mai timid, iar tată-meu e Joyce, vecinul Dumneavoastră, Ulise, ne-Ulise, du-te-n larg, apoi, de unde ai pistol, Eu n-am niciunul, de mult voiam să-i cer regelui Juan socoteală. S-au luat la harță, dar, ciudat, ciudat porniră insulele În derivă spre Alaska. Acolo, aurul curgea în văi ca apa, Iar muște de niciunde nu vorbeau. BMM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu