Nu lipsesc Nu lipsesc nici poduri și nici fluvii, Nu lipsesc nici străzile-n oraș, Pentru călătorii și heruvii Ce își lasă sufletul drept gaj. Vântul bate-n borul pălăriei Profesorului, îl ține aplecat, O poveste din copilărie Pentru toată viața l-a marcat. Fără țintă merge înainte, Timpul e un codru vechi, virgin, Pânza de păianjen de cuvinte, Crește din înalt în rădăcini. Numai vântul trece pe sub tâmple, Ce ar mai putea să se întâmple? ********************************** Dimineața arată ca un balon, poc, nimic, totul pare rotund și enervant, nu vă faceți iluzii, azi nu mă sinucid, MI-AM AMINTIT DE UN CRIN PE CARE NU L-AM CUMPĂRAT, deci mai am o zi, tragediile elenilor mă las rece, fac pneumonie de la ele, prefer știuca , ea știe că nu știe nimic, învăț demnitatea de la pomangii- artiști de pe stradă, marii eroi ai chiștoacelor culese din coșuri, să le ridicăm un templu, oare Buddha ar fi de acord? Am un palton cu o gaură făcută de un golan cu țigara, gaura s-a făcut de aur, mulțumesc acelui netrebnic, oița Domnului, cu vipera și cu familia Borgia suntem în bune relații, țapul Tache a venit cu o jalbă la proțap, i-am pus un cârnat, trei surori -furnici mi-au cântat concertul lui Mendelssohn, Florine, tu de ce te-ai sinucis? Ba ai și ascuns subiectul. te iubeau cel puțin o mie de persoane agreabile. Unii au pendule, CAUTĂ DRAGOSTEA UNEI REGINE, unii au pălării, dar fetele s-au terminat. Frunză verde dintr-un roșu. Auziți - e crăciunica. BMM