Dacă poeții…

Dacă poeții… Dacă poeții , mulți , foarte mulți, azi, s-ar aduna într-un singur Poet, dacă toți cititorii, inclusiv nebunii, l-ar socoti un profet, atunci critica ar tăcea mâlc, criticii s-ar aduna-n pâlc, ah, ce bine-ar fi. Nu ne-ncurcați, dragi critici savanți, Eu v-aș lega de un singur lanț și bâldâbâc în Bosfor, ca-n vremea sultanilor. Ah, ce bine-ar fi. Poetry – ce soartă obscură, nedreaptă și crudă, Prostească, mai bine SIDA, INFARCT, GLONȚ a la Kennedy, Totuși regele Solomon o duse mai bine, Vom plagia Cântarea Cântărilor, apoi Comedia Divină dantescă, Apoi pe Shakespeare, că și așa nu a existat, Na, dați îm njudecată poeții, îi faceți celebri, Na, sâc, degeaba mori la Veneția, nu te ia nimeni în seamă, Ia-l pe Nevermore și dă cu el de pământ, Stângaci ești domnu” Ieremia, ține oiștea și du-o, Poetul Kiki s-a bătut cu Miki, tot poet, După trei pumni, unul a murit. Comisia Va stabili – merită cei doi o statuie? Când poeții se vor omorî între ei, proza Va țâșni ca o săgeată și se va pierde și ea în neant. BMM Romanță foarte târzie Pe umărul stâng O lacrimă plâng, Pe umărul drept Tot lacrimi deșert, Dar tu spui numai nu Sau răspunzi în doi peri, Pentru tine eu vreau Să urc azi în cer, De acolo privind Să-nțeleg de ce tu Poți să spui mereu nu, De ce nu te conving, De ce-n viață omătul și frigul domină, de ce timpul ne mătură cu-ntuneric, lumină sau lumina e numai în sufletul meu, dacă eu nu am suflet, mai avem Dumnezeu? Ruga mea e-ndreptată Spre cine, spre ce? Ruginite cuvinte, Le temps est passe! Boris Marian