CHATEAUROUX Acolo, la Chateauroux mi-am găsit un guru-gru, El citea doar noaptea, eu îl căutam pe Dumnezeu, Noaptea strigă pruncul – MAMĂ, noaptea dragostea te cheamă, Largul mării, vuiet surd, în abisuri mă cufund, m-am desprins de plac-placenta, urmăresc doar emergenta care-nalță viața , versul, cine știe care-i mersul? Veșnic orizont , pământul, iau cuvântul frământându-l, Sânii tău iau forma stelei dintr-un cosmos de mistere. Noaptea apei, trandafirii dau și ei bir amăgirii, Noaptea sângelui, cernuții, carusel nebun, căluții. *************************************************diavolul Destinul nebunului – să fie luat în serios, O, libertatea nebunului, nemurire curată, mi-a înghețat diavolul în computer, ce se poate compara cu omul? Taurii de ceață știu ei ce știu. Abbadon trece obosit de atâta iubire, Extenuat de atâta iubire, A adormit pe scara unui tren, La un viraj a căzut între fragi. Guri de femei flămânde. Greierii i-au cântat prohodul, Brancardieri –castori cuminți, fumurii, În schimb i se oferă o scorbură adâncă. Stai, strigă viteazul Abbadon, unde e regele Balthasar? Cu fiece moarte , pământul devine mai greu, Iar sarcina Domnului mai ușoară, Unealta bătrânilor orbi tot sapă și sapă. Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări, Iar jos este Raiul. ***************************** Cetățile albe, cetățile negre, Pegra de neguri, cine coboară, Cine nu fierbe? Azi avocații au jubileuri, intru în mine, În tine , în toate, cine mai bea Să fie, să hie, ați înțeles, cutii cartonate? Moare doar omul fin, din hârtie, Numai durerea contează, nu moartea, Lasă departe munții și teama, Flacăra arde puțin într-o parte, Dacă atârni, nu plătești vama, Prea e târziu, ne sfințim pe parcurs, Cea mai adâncă-i privirea de urs. BMM