miercuri, 21 decembrie 2016
Sensul vieții
Sensul vieții
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept și un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viața – un joc de cuburi reci și fierbinți,
viața cea mică a borfașului Villon
a căpătat o mare însemnătate, how?
Cel ce cânta umerii mici și dragi,
Acele brațelungi și mâni frumoase,
De sâni să nu vorbim, Selen și Pan,
Iubita și amanta, cu desfânări de șarpe,
Cu unduiri deprinse chiar la mănăstire,
Noi ce frumos ne sărutam la margine de codru des.
Ne sărutam, cu ce ne-am dres?
BMM
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu