luni, 5 decembrie 2016
Nastasia
Nastasia
Domnișoara Nastasia, domnișoara Nastasia
Ne trezea pasiunile, pe maidanul dragei mele
Sfârâia cărbunele,
Un copil cânta în soare, un destin și zâmbete,
Închid ochii, duh bătrân, lasă-mi clipa, strâmbă-te.
Trăiam ca o pasăre, ca un mormoloc,
Ale mele maida-nele au luat-o din loc,
Înconjoară, azi, planeta
Vagabonzi și hoți,
Îmbrăcați în salopete, baronii-iloți.
Vă sculați, nu-i mântuire, rob cu rob, uniți,
Nu strigăm, nu-i stalinire,
Marxiști liniștiți.
Unul scrie cântecul, altul umflă pântecul,
Un fir din fus se duse, din biznes- parnuse.
Degeaba cânți, viețaș milog,
Ucis-ai tu un biet olog,
Dar ai și tu un cord deschis,
Care vorbește chiar și-n vis.
Sub plopii rari merg doi acari,
Unu-i Păun, altu-i șperțar,
O, stinge soarele, te rog,
Se milogește Nedaibog.
Unul moare, îi crește sub frunte o floare,
Eu nu mai aud șoapta frasinului,
Numai pașii asin-asasinului.
*********************************
Cuțitul se răsucește adânc, ai răbdare
Mai ai un oblânc, ora și datoria,
Privești oglinda, șterge imaginea, poți?
Infernal negoț. Muți ochii pe acoperiș,
Creierul se ascunde-n subsol,autodenunț,
Ce curajos? Feroce doar întrfe foce.
Ce gândește piciorul de scaun? Down.
Sitdaun. Mi s-a lipit un câine de ochi, scheaun.
Să fii două ore imbecil, Este o datorie.
************************************
Călătorid cu un trigru, îl prefaci în vioară,
El cântă și te mănâncă, nu te teme,
Este o poveste, mai veche.
Ferește vorbele de guzgani.
Mai clătinați ștergarul.
Vă voi privi fix, străveziu,
Ca o uitare pe Vezuviu.
********************************
Lasă ceasul să meargă, zice Richard,
Urechile îi ard, dar lasă ceasul să meargă,
Poeții scriu de zor poeme, ...
Niciun ceas nu se oprește la vreme,
Toate ceasurile merg, chiar și pentru morți,
Că moartea-i numai umbra unei porți.
Dacă iubești, iubește mai departe,
Dacă exiști, încrede-te în soartă,
Totul e scris și socotit și judecat,
Întru sfințenie sau chiar în plin păcat,
Eu cred în avataruri, cred c-am fost
Un fulg căzut din ceruri, fără rost,
Acum mă nalț precum un prunc umblând prin timp,
Iubito, scrie-mi, până nu mă schimb.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu