Să ne închipuim cuvintele

Să ne închipuim cuvintele Să ne închipuim cuvintele ca locuri de naștere ale poetului și să le aducem flori în orice propoziție ne-am afla. Așteaptă, dacă este nevoie, încrede-te în timp, nu te-a purtat el, oare, peste tot până astăzi? În deșert se reculeg cei asupriți de propriile gânduri, dar ceilalți unde se vor duce? Există uși tainice prin care mai degrabă ajungi la capăt, dar, oare, cine și-l dorește? Întrebările- trei ochi de bufniță. Orgoliul are colții cei mai însângerați din lume, fugi, Prometeu, din calea orgoliului. Din iarbă, lut și sânge ne naștem strigând după ajutor. Cuvintele așteaptă cuminți să le culegem. Le vom găsi vreodată? ******************************* M-am aplecat și mi-au căzut ochelarii, n-am mai văzut nimic, n-aveam ce face, m-am culcat, am apărut o nimfă pieptoasă și cu toate cele. Poftim. Nu e rău să nu ai ochelari.. De aici s-a născut o dinastie care a făcut istorie. M-am trezit. Ochelarii erau alături. Râdeau Privindu-mă în ochi. Am deschis televizorul. Iar nu am văzut nimic. Ciudat. Ochelarii Nu erau nicăieri. Vecinul nu era acasă, Plecase în Chicago. Cum putea să-mi ia ochelarii? De atunci am decis să plec în |India. Un înțelept m-a învățat ce înseamnă să fii și să nu fii orb. Un adevăr ce nu se contestă. Chiar două adevăruri. ******************************************** Un alt vis și închei. Înainte vreau să spun Că pe ce se citește mai puțin poezie, Pe atât apar mai mulți poeți, unii ultrageniali. Caii alergau pe gheață, se-ntreceau în altă viață, Soarele din sanie pare o gânganie. Țin în brațe o iubită, vizitiul mi-o alintă, Unde alergăm? În iad? Banii sunt la Baden-bad. Și ce jocuri, cazinou, cai de aur, tu-erou. Vom reveni. Probabil. BMM