Sertarul fermecat

Sertarul fermecat Pantofarul era deranjat în reveria sa De ciocănelele altora, chestie serioasă și cu urmări, o veche dorință îl bântuia, o siluetă apăru din zăpadă, era ultima sa nevastă, nu-și mai amintea numele, memoria devenise un sertar ciudat, nu se deschidea oricum, oricând, el mersese la un liceu care nu mai exista, profesorii plecaseră de mult în alte sfere, ultima clasă, prima iubire, prima înfrângere, dar ce tumult, acum zăcea în pat, patul se clătina în vânt, îngerii plecau și veneau pentru verificare. De ce citești atât de mult? Întrebă un înger. Nu mai este vreme. Ei și? Bocitoarele se pregăteau. Degeaba, sertarul se deschise, în fine. O frumoasă fată Se aplecă să-l sărute. Apoi am plecat la un film. ****************************************************** Mă rog de prea-nduratul fin Pe care sufletul în cheamă Ca-n fuga mea de hăis-destin De pietre-n bilă să se teamă. Îl smulg din ghearele de Sfinx Cu cap cu tot, cu multe rude, Spre-a reveni în dragul Fix Ce ne-a născut în toamne ude. Ca Iaacov fi-va fericit, Ca Suleiman la poarta Vienei, De ce să nu-l primesc candid, Să-i smulg o parte dintre pene? Oroare, ore de suplis, Prunci doisprezece cântă-basuri, Noi am venit , din PARADIS Vor mai veni trei lăzi cu ceasuri. Dar ce ne-ajută, vremea-i doar Iluzie fără de praguri, Iubește-te cu dor și har, Doar moartea îți va spune – dragă. BMM.