Plictisul este începutul morții,

Plictisul este începutul morții, Dar cum e moartea, cum o fi? ACEASTA ESTE CHESTIUNEA, Zise piticul Humlet, fără a mai adăugi. Ieter che natul damei, adăugă Rashi, Un surplus devine lipsă, asta toți o știm. There was no hope for me, eu îmi tot repet, Unde este acel izvor de otravă gri? Old man looked at me for a while, Eu încerc să ocolesc privitorii, zi, Zi mămucă , zi mereu că noi vom trăi, Veșnicia e în noi , mânzule, di-dii. Tu citește Ievamot, n-ai să pierzi nimic, Riști să nu mai mori deloc, scrie într-un plic. Alb de vezi în ochi, e sigur că sunt nori pe cer, Cerul se preface-n piatră scumpă, e un giuvaer. Dormești ori nu dormești, vezi bine, cetatea-i tot mai sus, Ce greu sentimentul morții, dar al iubirii – Hus. BMM