vineri, 23 decembrie 2016

Prințul nefericit

Prințul nefericit Prințul împlinise 25 de ani. Era academician, profesor, doctor, deținător al unui Nobel, se ocupa de arheologie modernă ( sic!). La sărbătorirea lui veniră strămoșii. El era viitorul. O broscuță pe nume Elena țopăia pe coridor, împărțind bârfe de tot felul. O urmărea Valens încercând să o strivească, dar broscuța era șireată, avea darul să se transforme în frunză, în foaie de hârtie. La ușă stăteau mândri pretorienii. Aveau limbile tăiate , să nu poată comenta. Uneori le curgea sânge din gură, ei îl ștergeau cu batiste înflorate. Un urangutan făcea poze pentru istorie. Am revăzut pozele, apăreau,ici, acolo, Faust, Mefisto. Fotografiile aveau și sonor. Se auzeau sfaturi diverse – să nu faci răul care îți trece prin minte, să nu minți când îți vine. Vorbitorii în sală nu se mai opreau, se părea că serbarea va dura multe ore. Unii dormeau, cineva leșinase, având diabet. Prințul privea, gândea. Degete – cinci, ca niște bastoane, umblă-n mine oameni fără picioare, diafani, angelici,diabolici, profani, mă trezesc, lângă mine doarme prințesa, este palidă, trăiește-ntre ore,galbene ore, glorii circulatorii. Sunt chemat peste tot, nu merg nicăieri, cineva-i Behemoth, cineva e palmier. Nu mai știu cine sunt, unii spun – Napoleon, dar pământu-i rotund, am să urc în amvon, de acolo rostesc numai vorbe duh, din vitralii roșesc Maleah, Habakukh, iar Domnul mă mustră, eu mereu fug de timp, unii cumpără lustre, alții mor , nici nu simt. Neavând ce face însăilă două scurte poeme. Arcașul lăcrimând? Primesc o cărticică din partea arcașului, El nu are timp, el este arcașul , El este amintirea, trece ca vântul, Undeva, lasă o dârâ de sânge, Or fi florile vișinului? Bietul Rilke, poetul fără globule roșii. Ce gândește o adolescentă? Nu uită să mulțumească mamei, apoi, ștrengară privește prin gaura cheii, la viața din alte părți, Intervine și ZBURĂTORUL, hormonul Atotputernic, Totul rămâne în urmă, Iar la sfârșit, un chiot de copil Întrerupe idila și readuce Pomul Cunoașterii pe pământ. BORIS MARIAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu