Alături Să fii Mandelștam într-un lagăr mizer, Mandelștam cel diafan, ce mister, Cum a ajuns el să-l tragă de mustăți Pe tătucul popoarelor, fost mistreț. Tandrețe veselă, tinerețe de om, Discursuri, o, nu, nu vrem poltroni, Lacrimi ce se-nrudesc cu Divinul, Ce lumânare, lumina, străinul, Plânge o fată, aici, lângă mine, Cum să trăiești într-o lume străină? Solie O solie solitară am trimis la cap de țară, Nu s-a-ntors, trimesei alta, apoi mii de soli , Groenlanda E aproape, eu visez la tărâmurile verzi dincolo de galaxii, Unde morții sunt tot vii, Apoi vom ataca noi doi celebrul, marele convoi, Vom coborî în iureș șapte munți, De-acolo s-au întors eroi cărunți, Care-n manta, în scânduri ori în cuie, Balaurul de ceață , uite-l, suie, Vești false vom primi de la falși veri, Doar balivernele se nasc în primăveri, Atâtea suflete și toate moarte, Vânzarea merge strună, după carte, Raiul găinilor coboară pe pământ, Nemângâiat albastru , roșu vânt. ************************************* Toate căile se oglindesc undeva, Constelațiile alfa-omega, Ne luăm toiagul de pelerin și o pornim și nu murim. Ne-ngroapă șoaptele ușor, Ne suntem ante-post-mergători, Pare înalt Paradisul, o fi Preum într-o gamă, doar nota si. Auzi ticăitul, clip-cip-cirip, Cum se destramă un om în nisip, Doi oameni, iar dragostea urcă mereu, Căile toate spre Dumnezeu. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Iubito, MAI AM DE TRĂIT Câteva clipe, subit, Voi dispărea în gol, Nu voi mai fi, a fi? Citit-ai pe A. de Vigny? Să mori, să dormi, Hamlet, Ce demn sună, om complet, Mai dă-mi o clipă și tu, Aria lui Duridu. Aud râsul tău, aici, De mult sunt un priculici. BORIS M. MARIAN