duminică, 8 ianuarie 2017
Cavalerii de fier tac mărunt,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Au inima de carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,
Bieți cavaleri cu inimi fruste,
Cum să dăm vremea înapoi?
Zidul e-nalt, cazi în noroi.
Rămâne gingaș trupul de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
*********************************
Eu sunt acidul, tu ești o bază,
eu caut un astru, tu ești o rază,
ne completăm, raiul și iadul,
exagerăm, iarba și bradul.
Eu retrăiesc poate prin tine,
tu îți urmezi căi noi, sublime,
eu te privesc ca pe-o minune,
tu ești oriunde ca valu-n lume,
ești melodie și dans și clocot,
eu îți răspund precum un clopot,
anii zadarnic trec , nu știm,
cum am putea să ne iubim.
********************************
Ea spune ce mirifică e lumea,
vorbește despre melodii astrale,
ea nu glumește, mi se pare-o glumă,
dar nu-ndrăznesc să pun un strop pe coală.
Prea este albă, visătoare-n toate ,
nici Diavolul nu ar putea să-i schimbe felul,
eu am trecut prin Iad și prin jăratec,
cuțitul nu jelește mielul.
Astfel ne-am petrecut prin ani credința,
ea-i fericită, lumea pare bună,
pe mine nu mă-mbată biruința,
știu - dăinuim doar împreună.
BMM
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu