Adânca mea tristețe

Adânca mea tristețe Vom fora adânc în solul planetei Tristețe, De mult pare viața doar un decor în schimbare, Clarvăzător cu propria-mi soartă, Mă văd crucificat ca evreul Iisus, ținta e falsă, rutina și ura sunt numai surori, unde-i rubinul iubirii de-aproapele tău, frate Cain? Chiar și baloanele mari de săpun râd în aer, Care-i viziunea, care e vizuina? Doar nebunie și sânge. Orice poate să fie ucis, omul nu, omul nu, niciodată, Credem în Domnul? În altceva nu poți crede. Boris Marian Poetita CA S-a răspândit în lume o boală nouă, grea, o poetită zisă pe litere C A, posteritatea spune că nu e niciun risc, există pentru cine? O vale ori un pisc. Se doarme bine-n moarte, de ce să nu se doarmă? Alarma nu te scoală, e-o mănăstire-n Parma, În cripe sunt doar scripte și oase fără duh, tu vei fi fost departe, ca înger în văzduh, poate să fii un diavol, mai știi ce te așteaptă, depinde ce scriseseși cu mintea mai deșteaptă, de n-ai iubit, fii sigur că te-au mâncat guzganii, de nu ai plâns o dată, vei incita vulcanii, dacă ai luat un premiu, ți se vor da doar rodii, sunt acre și zemoase ca propriile-ți melodii, dar nu uita de biata Sylvia Plath, sărmana a publicat poemul INPLUMAGEOPHRANA, eu am iubit-o sincer, ea nu știa, desigur, uitarea ne ridică nenumărate ziduri, tratează poetita cu versuri mai briiante, de nu, tratează viruși cu stanțele lui Dante. BMM