Acel zid, acea mimoză

Acel zid, acea mimoză Aveam un mesaj, l-am uitat, afară, noaptea E o lumină de rai, mesajul mă roagă Să-l las, să intre, tu îl auzi? Îmi spui, Zile senine, ok, așa ar trebui, de ce nu? All night I shall gallop thus, impetuosly, De ce? Oare de ce? Iubirea mișcă astrele, O neliniște vecină cu nebunia. Zâmbești. Ecoul unor glasuri. Asta este ceea ce primești, Fii fericit. Goliciunea tulbură mințile. Nu putem fi doar fluturi. Nu putem. ********************************* Auzi gemetele oceanului? Acolo este o altă viață. Acolo sunt alte stele, ceva mai ascuțite. Bietul meu cuvânt, ca un melc pe o frunză, și ce vuiet în jurul meu, ce vuiet. Mă culc, oare voi adormi? Oare mă voi trezi? BMM Acheron    Fiecare crede că nu greșește, dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza, Etica religiosului, , Etica omului pus în ștreang, Etica vânătorului, a vânatului, Doamne, învață-mă ce să fac. Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai, în care intră cei răi și cei buni laolaltă, spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea, de pildă, astăseară nu mai merg acasă, nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni, rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit… Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina și el îmi lăsă în palmă in bănuț pe care-l păstra să treacă Acheronul. ********************************** Eu îmi sunt părinte și mormânt, Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns, Aproape că a dispărut, este o adevărată beție A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa Cădere de pe fereastră , corecta chiar Unele mici greșeli de exprimare. ********************************** Pe aceste vremeuri de crivăț și ger e bine să ne unim ori să zburăm la cer, mă uit la foștii amici din șaizeci, unii au fețe de savanți ori zevzeci, viața mereu ne desparte, ne rupe, mergi la Rupea și caută o cupe, un soi de micracol ambulant aruncă bulendrele pe asfalt, pe unii-i îmbracă pământul, cimentul, pe alții îi cheamă stabilimentul, plumbul nu are nicio expresie, eu prefer o alee cu gresie, femeia-surâs mă ademenește, lângă castelul meu altul crește, morții fac streap-tease, joacă ciuleandra, lasă andreaua, stăpâna mea, Andra, moartea e artă ca oricare alta, hai să murim în luna ailaltă, eu ard ca soarele într-un subsol, scriu doar rapsodii în cheile sol. BMM   |