Adenocondron

Adenocondron Auzit-ați de condron, un condron cu aderom, Este nu numai la om, crește, cântă și în pom. Voi vorbi doar de excepții, contracepții, dezinfecții, Poezia are aici doar un rol de licurici. Epigonii lui Ovidiu nu au cunoscut Iridiul. Mântuirea vine când? Vine pentru cel flămând. Unu-mi cere o rețetă, eu ofer doar o pizzetă. Mitu-l face pe Mitică să se creadă Ahilică. Francastel Pierre cel Mare l-a plodit pe Karl cel Tare, Unu-i strâmb, altul bărbos, dai în el, pare baros, Luther mi-a fost văr de-al treilea, avea câine și-o Cordelia, Greu ne puneți la-ncercare, zice-un cititor mai soare, Dar lumina singură nu face o lingură, Dinlăuntru vine ea, ca un turc din tarhana, Ia beletul, măi belitu, că de nu-ți fac praf rinichiul, Ai ajuns, aici e-Afula, de acum te duci spre kula. Vezi nu specula avansul, riști să se transporte-n Kansu. BMM Sunt un geniu, asta este clar, kevlar, păcat că nu scriu în limba lui Socrat, tăcere este peste tot, criticii s-au dus la înot, ce-mi pasă? Urmează o mare kermează. Într-un pom cu dalidele , șade două păsărele, amândouă ciripesc, eu pe mine mă citesc. Ce citesc? Iubiri uitate într-o casă, într-o carte, papagalii scriu istorii, mor de gută scriitorii, porci spinoși se lăfăie, baroneții clefăie, am un credit după moarte, de la nen-tu , Buonaparte, câinii Paradisului, asediul Parisului, o pisică și-un bărbat în nacelă au plecat, din Loyang vin vânătorii cu pușcoace vibratorii, Robert lowell fun cal ce fura din cașcaval, Burroughs citea doar psalmi, sclavii roșii stăteau calmi, Thomas Dylan și cu Boby tot vorbesc în ixuri-dodii, eu am scris de toate, de-asta mă lovi c-un par Năpasta, strada Crocodililor, diliii diliilor, Bruno Schulz îmi fuse văr, am mâncat același măr, ș.a.m.d. BMM Fără platoșă Nefericirea se naște din absența iubirii. Nu vă îndoiți de ceea ce spun, că îndoiți veți rămâne. Noi nu ne schimbăm, doar ne prefacem. Treceți în spatele oglinzii. Cred în programarea genetică, dar programul poate fi virusat. Atunci se naște inspirația, fie creatoare, fie distructivă. Uneori încercăm să-i înnebunim pe alții. Astfel filosofa Gâgă în clipele sale de înălțare. Se ofilește sufletul în noi? Zăpada se mânjește de noroi. Sunt unii care mor trăind. Brusc am înțeles că nu mai am ce face. O mâncărime mi-a cuprins întregul epiteliu. Nu mai încăpeam în mine. Ești singur, m-a întrebat o voce. Nu. Atunci ești fericit. Când adevărul o să pară o minciună, minciuna o să pară adevăr, stânga devine dreapta, ca o spumă este opinia de astăzi până-n zări.Eu spun că n-am mințit vreodată, pare suspect. Se supără pe loc doi golănei și doi bătrâni de treabă, cum să nu minți, când adevărul este foc? Precum acidul tare sau leșia, cuvântul cade greu pe cei dibaci, mai bine taci și mori ca păpădia, voi ați văzut cum ard pe câmpuri maci? Cineva m-a văzut ambasador în Jamaica. Ce e Jamaica, o țară? Mai bine dirijor într-o orchestră de boschetari. Dacă eram farmacist, mulți mureau din cauza excesului meu de a fi corect. Am avut doi strămoși – un grăjdar și un cazac. Cuiele și sabia sunt de mult ruginite. De unde pasiunea mea pentru Don Quijote? O fi Dulcineea de vină, deși numele nu-mi place. Desiree, da, e un nume. Baruh Ata Adonai, îmi place să repet, sună maiestuos. Și foarte vechi. Jos comuniștii, strigă unul, dar primul comunist a fost Iisus Christos. Citiți bine Evangheliile. Desigur, în două mii de ani, degenerarea este o lege. Vezi pe marele gândac Iosif Visarionâci. Nu cred că la el s-a gândit Kafka. Nu trebuia să-l împușcăm pe acela, doi pumni în cap și se lămurea, o judecată sănătoasă, nu tot circul cu mii de morți. Dumnezeu a fost și este, dovada? Hamlet, Freud, Einstein, mulți alții. Adevărul este că de multe ori suntem măgari și nu ne dăm seama nici după o viață. Bietul măgar nici nu știe ce i se pun în cârcă. BORIS MARIAN