A doua moarte

A doua moarte Ziua se înclina pe un plan mobil, vidanjorii se odihneau după schimburile de noapte, citeau reviste porno, singurătatea era subțire, o femeie -zdrahon îi pândea după copaci, unul lipsea, un băiat simpatic, îi murise soția, oamenii se pregăteau de sărbătoare, totul se albise în cinstea ei, râul curgea leneș ca timpul în închisoare, malul era galben, un lut alunescos te trăgea spre adâncuri. De-a lungul cheiului o umbră trecu anunțănd a doua moarte. Cine, cine? O întrebare în mintea fiecăruia. Orașul exprima durere, fără explicații. Ofelia plutea spre infinit, urmată de pești mici, argintii. Murea împăratul Orientului. Dar ce le păsa celor din Nord? Jurnalistul Hamlet căuta un amator de interviuri. Nimeni nu-i răpundea la salut, o încrâncenare din partea localnicilor, de ce? A doua moarte era cea adevărată. Vântul mătura frunzele, toți așteptau ceva. Magul de la Răsărit trăgea să moară. Apoi va veni primăvara, cântecele florilor și zburătoarelor vor acoperi orice urmă de nefericire. BMM