Această istorisire

Această istorisire Această istorisire se naște doar iarna, Din îndoială, din lupta la Marna, Din ghinion, din ghidon, Miquelon, Nu mă du în ispită, poltron. Teliatina, dulce sună, kinjal, un chin de jale, un carnaval, Cum au ucis-o pe Hanna? Cândva. Eu am ajuns la Hamburg, Hanna. Am ajuns trecut de Golfstream, adânc, Capcana, o cană cu cap mult mai sfânt, laptele mamei pe cer risipit, De aceea privesc seara bolta, smintit. ************************************************ Ca un fir de nisip cuibărit într-o scoică, Cuvântul crește, se face Eroică, Un Moby Dick adus la micelă, Un mister devenit santinelă. Astăzi sunt Jekyll, mâine sunt Hyde, Clopot de sticlă, viața – un raid, Îmi amintesc, prin sufletul meu, Sylvia Plath conduce mereu, Pegas de mult a urcat sus, la cer, Noi am rămas, poeți-ieniceri, Prânz dezgolit, nimic nu-nțelegi, Eu te-am iubit, ca între regi. BMM